„Binecuvântarea Domnului îmbogăţește și El nu lasă să fie urmată de niciun necaz.” Proverbele 10:22
Lucifer… înainte de răscoala sa, a fost un înger înălţat şi preamărit, al doilea în onoare după Fiul lui Dumnezeu. Chipul lui, la fel ca al celorlalţi îngeri, era blând având întipărită pe el fericirea. Fruntea lui era înaltă şi lată, arătând o puternică inteligenţă. Înfăţişarea lui era perfectă. Ţinuta lui era nobilă şi maiestuoasă. O lumină deosebită radia de pe chipul său, fiind mai strălucitoare şi mai minunată în jurul său decât în jurul celorlalţi îngeri; totuşi Hristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu, avea întâietatea peste toate cetele îngereşti. El era una cu Tatăl, înainte ca îngerii să fie creaţi.
Lucifer era invidios şi gelos pe Isus Hristos. Totuşi, când toţi îngerii s-au închinat lui Isus, recunoscându-I supremaţia, înalta autoritate şi dreptul la guvernare, el s-a închinat împreună cu ei; dar inima îi era plină de invidie şi ură. De ce să fie Hristos onorat mai presus de el? ⁵
În cer, Lucifer dorea să fie primul în putere şi autoritate; el dorea să fie Dumnezeu, să deţină conducerea cerului şi, în acest plan, el a câştigat mulţi îngeri de partea sa. Când, împreună cu oastea sa apostaziată, a fost exclus din curţile lui Dumnezeu, lucrarea apostaziei şi a înălţării de sine a continuat pe pământ. Prin ispita poftei şi a ambiţiei, Satana a reuşit să determine căderea primilor noştri părinţi şi, de atunci şi până astăzi, satisfacerea ambiţiei omeneşti şi îngăduirea dorinţelor şi a speranţelor egoiste, au determinat ruina omenirii. ⁶
Cel care face din preamărirea de sine scopul său, se va găsi că este îndepărtat de la harul lui Dumnezeu, prin a cărui putere sunt câştigate, adevăratele comori şi bucurii. Dar cel care dă tot şi face totul pentru Hristos, va cunoaşte împlinirea deplină a făgăduinţei. „Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu va lăsa să fie urmată de niciun necaz.” ⁷