„Să nu obosim în facerea binelui…” Galateni 6:9
Simpatia umană este o calitate a naturii noastre, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre a ne face generoși față de cei cu care venim în contact. Din nefericire, întâlnim oameni care privesc doar la comoditatea și prosperitatea lor fără a ține seama de bunăstarea altora. Lucru și mai trist este că acest principiu de bază al creștinismului le lipsește chiar și celor care mărturisesc a fi urmași ai Lui Hristos.
„Când simpatia umană este amestecată cu iubire și bunăvoință și sfințită de Duhul lui Isus, ea este un element care poate produce mult bine. Cei care cultivă binefacerea nu fac numai o lucrare bună pentru alții și binecuvântează pe cei care primesc fapta cea bună, ci sunt ei înșiși beneficiari prin deschiderea inimii lor influenței milostive a adevăratei binefaceri. Fiecare rază de lumină revărsată asupra altora va fi reflectată asupra inimilor noastre. Fiecare cuvânt amabil și de simpatie spus celui întristat, fiecare faptă pentru ușurarea celui apăsat și fiecare dar spre a aproviziona nevoile semenilor noștri, dăruit cu gândul de a slăvi pe Dumnezeu, vor avea ca rezultat binecuvântări pentru dătător. Cei care lucrează astfel ascultă de legea cerului și vor primi aprobarea lui Dumnezeu. Plăcerea de a face bine altora împărtășește simțămintelor o înflăcărare care străbate nervii, înviorează circulația sângelui și produce sănătate mintală și fizică.” 4M 56.2
Cum ar fi dacă Domnul ar înceta să reverse darurile Sale asupra noastră? Câte strigăte de nenorocire, suferință și lipsă s-ar înalța de pe pământ! Deci, dacă primim din belșug, n-ar trebui să ne arătăm recunoștința dând din mijloacele noastre pentru a ajuta omenirea suferindă? Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dea putere să imităm Modelul Divin și astfel să se reflecte chipul lui Isus în viața și comportamentul nostru.
