Binecuvântările întovărășirii creștine

„Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (Evrei 10:25).

Acei care sunt din casa de rugăciune a credinţei nu trebuie niciodată să neglijeze adunarea lor; deoarece acesta este mijlocul pregătit de Dumnezeu pentru a conduce pe copiii Săi la unitate, cu scopul ca prin dragostea creştină şi prin întovărăşirea lor, ei să se poată ajuta, întări şi încuraja unul pe altul…

Ca fraţi ai Domnului nostru, noi suntem chemaţi printr-o chemare sfântă la o viaţă sfântă şi fericită. Odată ce am intrat pe cărarea îngustă a ascultării să ne reîmprospătăm minţile, prin comuniune cu Dumnezeu şi unul cu celălalt. Pe măsură ce vedem că ziua lui Dumnezeu se apropie, să ne întâlnim mai des pentru a studia Cuvântul Său şi pentru a ne îndemna unul pe altul a fi credincioşi până la sfârşit. Aceste adunări de pe pământ sunt mijloacele lui Dumnezeu prin care noi avem ocazia de a vorbi unul cu altul şi pentru a strânge tot ajutorul posibil pentru a pregăti în mod corect primirea plinătăţii darului moştenirii noastre, în adunările cereşti.

Aduceţi-vă aminte că în orice adunare voi vă întâlniţi cu Hristos, Conducătorul tuturor adunărilor. Încurajaţi un interes personal pentru ceilalți; deoarece nu este suficient doar să cunoşti oamenii. Noi trebuie să cunoaştem oamenii în Hristos Isus. Noi suntem bucuroşi să „avem consideraţie unul faţă de celălalt”. Aceasta este trăsătura cheie a Evangheliei. Trăsătura cheie a lumii este individualismul. (Letter 98, 1902).

Aş încuraja pe acei care se adună în grupe mici pentru a se închina lui Dumnezeu. Fraţi şi surori, nu vă descurajaţi deoarece sunteţi atât de puţini la număr. Copacul care stă singur în câmpie, îşi înfige rădăcinile adânc în pământ, îşi întinde ramurile mai departe în toate direcţiile şi creşte mai puternic şi mai armonios în timp ce se luptă singur cu furtuna sau se bucură în lumina soarelui. Tot aşa creştinul, izolat de orice încredere pământească, poate învăţa să se bazeze pe deplin în Dumnezeu şi poate câştiga putere şi curaj din orice conflict.

Domnul să binecuvânteze pe cei împrăştiaţi şi singuratici şi să-i facă lucrători eficienţi pentru El. (ST. 12 ianuarie 1882).