„Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit dela Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” 2 Petru 1:21
Dumnezeu a încredinţat omului mărginit scrierea Cuvântului Său divin, inspirat. Acest Cuvânt, redactat sub forma Vechiului şi a Noului Testament, este cartea de călăuză pentru locuitorii lumii căzute, lăsat lor prin testament, pentru ca, studiindu-L şi ascultând de preceptele Sale, nici unul să nu se rătăcească în drumul către cer. ¹⁵
Biblia ne spune că ea vine de la Dumnezeu; şi totuşi ea a fost scrisă de mâini omeneşti; diversitatea stilurilor diferitelor cărţi, relevă individualitatea diferiţilor săi scriitori. Adevărurile descoperite sunt toate „insuflate de Dumnezeu” (2 Timotei 3:16); şi totuşi ele sunt exprimate în limbajul oamenilor. Adică, Fiinţa Supremă şi Infinită a iluminat prin Duhul Său mintea şi inima servilor Săi; El le-a dat vise şi viziuni; El le-a arătat simboluri şi chipuri; la rândul lor, aceştia din urmă au îmbrăcat gândurile lui Dumnezeu în cuvântul omenesc. ¹⁶
Domnul vorbeşte fiinţelor omeneşti într-un limbaj imperfect, pentru ca simţurile degenerate, percepţia pământească, greoaie a fiinţelor pământeşti, să poată înţelege cuvintele Sale. Astfel se dovedeşte bunăvoinţa lui Dumnezeu. El întâmpină fiinţele omeneşti decăzute acolo unde se află ele. Biblia, desăvârşită în simplitatea ei, nu răspunde măreţelor idei ale lui Dumnezeu, pentru că ideile infinite nu pot fi redate perfect prin mijloacele mărginite ale gândirii omeneşti. În loc ca exprimările Bibliei să fie exagerate, aşa cum susţin mulţi oameni, expresiile puternice se pleacă înaintea măreţiei gândurilor, deşi pana scriitorului a ales limbajul cel mai expresiv prin care să redea adevărurile educaţiei mai înalte. ¹⁷
Dumnezeu a destinat Biblia să fie o carte de învăţături pentru întreaga omenire, în copilărie, în tinereţe şi la maturitate; şi să fie studiată în toate timpurile. El a dat oamenilor Cuvântul Său ca o revelaţie a Sa… Acesta este mijlocul de comunicare între Dumnezeu şi om. ¹⁸