Căutând comoara cerească

„Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” Coloseni 3:2

Domnul descoperă aprecierea relativă a omului, în ce priveşte timpul şi veşnicia, pământul şi cerul. El ne-a avertizat: „Când cresc bogăţiile nu vă lipiţi inimile de ele” Psalmii 62:10. Ele au valoare când sunt folosite pentru binele altora şi slava lui Dumnezeu; dar nici o comoară pământească nu trebuie să fie partea voastră, dumnezeul vostru sau mântuitorul vostru. ³⁰

Dumnezeu încearcă pe oameni, pe unii într-un fel pe alţii în alt fel. El încearcă pe unii dându-le darurile Sale bogate, iar pe alţii privându-i de favorurile Sale. El îi încearcă pe bogaţi, să vadă dacă Îl vor iubi pe Dumnezeu, Dătătorul, şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi. Când omul foloseşte în mod util aceste daruri, Dumnezeu e mulţumit. Atunci El poate să-i încredinţeze responsabilităţi mai mari. ³¹

Omul lumesc pofteşte lucrurile care nu le are. În virtutea obişnuinţei, el îşi îndreaptă orice gând, orice scop în direcţia de a-şi face provizii pe viitor şi, pe măsură ce îmbătrâneşte, devine mai dornic ca oricând de a dobândi tot ce se poate câştiga…

Toată această energie, acestă stăruinţă, această fermitate, această hărnicie după putere pământească, este rezultatul pervertirii puterilor sale spre un scop greşit. Oricare facultate ar putea fi cultivată la cel mai înalt nivel posibil, prin exersare pentru viaţa cerească, nemuritoare, şi pentru importanţa mult mai mare şi veşnică a slavei. Obiceiurile şi practicile omului lumesc în stăruinţa şi puterile lui şi de a-şi folosi pentru sine orice ocazie de a-şi înmulţi bogăţia, trebuie să fie o lecţie pentru cei care pretind a fi copiii lui Dumnezeu, căutând slava, onoarea şi nemurirea. Fiii acestei lumi sunt mai înţelepţi în lucrul lor decât f iii luminii şi aici se vede înţelepciunea lor.Ţinta lor e pentru câştig pământesc şi, în acest scop, îşi îndreaptă toate puterile lor. Oh, acest zel trebuie să caracterizeze truditorii pentru bogăţiile cereşti. ³²