„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” Evrei 11:1
Nu e esenţial pentru manifestarea credinţei, ca sentimentele să f ie aduse la un înalt nivel de excitaţie şi nici nu e necesar, ca pentru a ne face auziţi de Domnul, rugăciunile noastre să fie zgomotoase sau însoţite de gesticulaţii.
E adevărat că Satan de multe ori, cu îndoiala şi ispita, trezeşte în inima rugătorului un aşa conflict, încât strigăte puternice şi lacrimi apar involuntar la el; şi, de asemenea, e adevărat că sentimentul de vinovăţie al celui căit este adeseori atât de mare încât o căinţă pe măsura păcatului său îi cauzează o stare de agonie din care găseşte scăpare în strigăte şi gemete, pe care îndurătorul Mântuitor le aude cu milă. Dar Isus nu uită să răspundă la tăcuta rugăciune în credinţă. Cel care, în mod firesc crede pe Domnul pe Cuvânt şi reuşeşte să se unească cu Mântuitorul, va primi binecuvântarea Lui ca răspuns. ¹⁰⁰
Credinţa nu e o emoţie… Adevărata credinţă în nici un fel nu e înrudită cu încumetarea. Numai acel care are o credinţă adevărată este ferit de încumetare, fiindcă încumetarea este credinţa falsă a lui Satan.
Credinţa pretinde făgăduinţele lui Dumnezeu şi aduce roade în ascultare. Încumetarea, de asemenea pretinde făgăduinţele, dar le foloseşte aşa cum a făcut Satan, pentru a-şi scuza păcatul. Credinţa i-ar fi condus pe primii noştri părinţi să se încreadă în dragostea lui Dumnezeu şi să asculte de poruncile Sale. Încumetarea a condus la călcarea Legii Sale, crezând că marea Lui dragoste îi va salva de consecinţele păcatului lor. Aceasta nu e credinţa care pretinde favorul cerului fără a se supune condiţiilor pe baza cărora e asigurat harul. Credinţa adevărată îşi are temelia în promisiunile şi asigurările Bibliei. ¹⁰¹
A rămâne în credinţă înseamnă a înlătura emoţia şi dorinţele egoiste, a umbla umil cu Domnul, a vă însuşi făgăduinţele Lui şi a apela la ele în orice ocazie, crezând că Dumnezeu va duce la bun sfârşit planurile şi intenţiile Lui în inima şi viaţa voastră. ¹⁰²