„Veniți totuși să ne judecăm”, zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Isaia 1:18)
Dumnezeu este înveșmântat în putere; El poate să-i ia pe cei ce sunt morți în greșelile și păcatele lor și, prin acțiunea Duhului, care L-a înviat pe Isus din morți, să transforme caracterul omenesc, redându-i sufletului chipul pierdut al lui Dumnezeu. Cei ce cred în Isus Hristos sunt schimbați din răzvrătiți împotriva legii lui Dumnezeu în slujitori ascultători și supuși ai Împărăției Sale. Sunt născuți din nou, regenerați, sfințiți prin adevăr. (Youth’s Instructor, 7 februarie 1895)
Lumea trebuie să-L vadă pe Dumnezeu în urmașii Săi. Viața și nemurirea sunt aduse la lumină prin cei ce sunt una cu Dumnezeu în Hristos. Este privilegiul nostru să avem spiritul luminii și al cunoașterii, adică înțelepciunea Cerului. Toți cei ce au acest spirit, indiferent ce poziție ar ocupa – locul cel mai înalt sau cel mai umil de slujire – vor manifesta în lucrarea lor puterea acestei lumini și cunoașteri.
În mod constant, noi privim la Acela care a trăit printre oameni o viață de ascultare desăvârșită. Cu cât vom privi mai îndeaproape la El, cu atât ne vom asemăna mai mult cu El în caracter și cu atât mai mare va fi eficiența noastră în lucrarea pentru alții. Vom fi înălțați cu mult mai presus de încercările și încurcăturile acestei vieți. (…) Eul trebuie să fie ascuns. Numai Hristos trebuie să se vadă, plin de har și de adevăr. (…)
Cerul trebuie să înceapă de pe acest pământ. Când cei care formează poporul lui Dumnezeu vor ajunge blânzi și smeriți, își vor da seama că steagul Lui care flutură deasupra lor este iubirea, iar roadele Lui vor fi dulci. Ei vor face aici, jos, un cer în care să se pregătească pentru cerul de sus. (Manuscript 99, 1902)
Cel ce Îl primește pe Hristos printr-o credință vie are o legătură vie cu Dumnezeu. (…) El duce cu sine atmosfera cerului, care este harul lui Dumnezeu, o comoară pe care lumea n-o poate cumpăra. (CBAZȘ, vol. 1, p. 1097)
Dacă vrei să fii un sfânt în ceruri, trebuie să fii mai întâi un sfânt pe pământ. (Căminul adventist, p. 16)