„Dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.” (Matei 25:4)
Fiecare tânăr să mediteze la parabola celor zece fecioare. Toate aveau candele, adică o formă exterioară de religie, dar numai cinci dintre ele aveau evlavia lăuntrică. Cinci dintre ele duceau lipsă de untdelemnul harului. Duhul de viață în Isus Hristos, Duhul Sfânt, nu locuia în inimile lor. Fără untdelemnul harului, la ce le-a servit să care după ele candela declarației de credință? Oricât de înaltă ar fi declarația de credință, oricât de înaltă ar fi poziția ocupată de un profesor de religie, dacă untdelemnul harului lipsește, el nu are nimic cu care să-și alimenteze candela și nu poate să răspândească în jur raze clare și strălucitoare de lumină. (…)
Motivul pentru care Mirele întârzie este faptul că El este îndelung răbdător față de noi, dorind ca nimeni să nu piară, ci toți să vină la pocăință. O, prețioasa îndelungă răbdare a milostivului nostru Mântuitor! O, dacă fiecare dintre scumpii noștri tineri ar aprecia valoarea sufletului care a fost cumpărat cu un preț infinit pe Calvar! O, dacă fiecare ar aprecia cum se cuvine capacitățile care i-au fost date de Dumnezeu! Prin Hristos puteți urca scara progresului și vă puteți aduce fiecare putere sub controlul lui Isus. (…) În spirit, în gând, în cuvânt și în faptă puteți să arătați clar că sunteți însuflețiți de Duhul lui Hristos, iar viața voastră poate avea o influență puternică asupra altora.
Trăim într-o perioadă prea solemnă a istoriei lumii pentru a fi nepăsători și neglijenți. (…) Trebuie să vă rugați, să credeți și să ascultați. În propria voastră tărie nu puteți face nimic; dar prin harul lui Isus Hristos puteți să vă folosiți puterile în așa fel, încât să aduceți cel mai mare bine sufletului vostru și cea mai mare binecuvântare sufletelor altora. Prindeți-vă bine de Isus, și veți face cu sârguință lucrările lui Hristos și, în final, veți primi răsplata veșnică! (Youth’s Instructor, 20 septembrie 1894)