„O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui și pentru minunile Lui față de fiii oamenilor!” (Psalmii 107:8)
Noi ne aflăm acum în drum spre cer și ar trebui să arătăm partea atractivă a credinței noastre. Nu ar trebui să fim ca o grupă șchiopătândă de persoane care se văicăresc, gem și se plâng pe tot parcursul călătoriei spre casa Tatălui nostru. (Youth’s Instructor, 25 august 1898)
Acei creștini declarați care se plâng mereu, care par să creadă că fericirea și o înfățișare veselă sunt un păcat, nu au adevăratele atribute ale religiei. Cei ce privesc la peisajele frumoase din natură ca și când ar privi la un tablou neînsuflețit, care aleg să privească mai degrabă la frunze moarte decât să culeagă flori frumoase, care găsesc o plăcere tristă în tot ce este melancolic în limba cu care li se adresează natura, care nu văd nicio frumusețe în văile îmbrăcate în verdele viu al ierbii și în munții cei înalți îmbrăcați în verdeață, care își închid simțurile în fața glasului vesel ce le vorbește din natură, (…) nu sunt în Hristos. (Youth’s Instructor, 24 martie 1898)
Să presupunem că schimbăm această ordine a lucrurilor. (…) Să presupunem că încercați să vă numărați toate binecuvântările. V-ați gândit atât de puțin la ele și ele s-au revărsat atât de neîntrerupt, încât, atunci când vin nenorociri, vă supărați și credeți că Dumnezeu este nedrept. Nu vă vine în minte cât de nerecunoscători ați fost pentru toate binecuvântările lui Dumnezeu. Nu le-ați meritat, dar pentru că ele s-au revărsat asupra voastră zi de zi, an de an, le-ați considerat lucruri de la sine înțelese, având convingerea că este dreptul vostru să primiți orice avantaj, fără să oferiți ceva în schimb. (…) Binecuvântările lui Dumnezeu sunt mai multe decât perii capului nostru, mai multe decât nisipul mării. Meditați la iubirea și grija Sa pentru noi și lăsați-le să vă inspire cu o iubire pe care încercările nu o pot întrerupe și pe care nenorocirile nu o pot stinge! (Review and Herald, 23 decembrie 1884)
Dacă am putea vedea numeroasele pericole de care suntem zilnic feriți de îngerii cei sfinți, atunci, în loc să ne plângem de încercările și nenorocirile noastre, am vorbi încontinuu despre bunătatea lui Dumnezeu. (Review and Herald, 19 noiembrie 1908)