„Domnul a zis lui Simon: „Simone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca 22:31,32)
Motivul pentru care atât de mulți dintre cei care mărturisesc a fi ucenici ai lui Hristos cad în ispite grele este acela că ei nu au o corectă cunoaștere de sine. Aici, în acest punct, a fost Petru cernut atât de categoric de vrăjmaș. Dacă ne-am putea da seama de propria slăbiciune, am vedea atât de multe de schimbat la noi înșine, încât ne-am umili inima sub mâna cea tare a lui Dumnezeu. Prinzându-ne de Hristos sufletul neajutorat, vom suplini ignoranța noastră cu înțelepciunea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, fragilitatea noastră cu puterea Lui dăinuitoare. Petru a căzut pentru că nu și-a cunoscut vulnerabilitatea. S-a considerat puternic. (…)
Dacă Petru ar fi umblat în umilință cu Dumnezeu, dacă și-ar fi ascuns eul în Hristos, dacă ar fi căutat în mod hotărât ajutor divin, dacă ar fi fost mai puțin încrezător în sine, dacă ar fi primit sfatul Domnului și l-ar fi pus în practică, ar fi vegheat în rugăciune…; dacă s-ar fi cercetat pe sine îndeaproape, Domnul i-ar fi dat ajutor divin și nu ar mai fi fost nevoie ca Satana să-l cearnă. (…) În toată forța satanică nu există putere care să poată face neputincios sufletul care, cu o încredere copilărească, se încrede în înțelepciunea care vine de la Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 15 decembrie 1898)
Grija atentă pe care Hristos a avut-o pentru Petru a fost cea care a determinat pocăința ucenicului. Satana nu poate face nimic împotriva mijlocirii atotputernice a lui Hristos. Și rugăciunea pe care a înălțat-o pentru Petru Domnul o înalță pentru toți aceia care sunt blânzi și smeriți cu inima. (…) Petru a păcătuit împotriva luminii și a cunoștinței, împotriva marilor și înaltelor privilegii avute. Încrederea în sine a fost aceea care l-a dus la cădere și acest rău acționează și astăzi în inimile oamenilor. Ținta noastră trebuie să fie aceea de a fi drepți și de a face ceea ce este drept, dar în mod sigur vom greși dacă nu vom fi în mod constant elevi în școala lui Hristos. Singura noastră siguranță stă în a umbla smeriți cu Dumnezeu. (Loc. cit.)