„Şi fără îndoială mare este taina evlaviei… Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.” 1 Timotei 3:16
Întruparea lui Hristos este taina tainelor. 45
Hristos a fost una cu Tatăl… Totuşi El era bucuros să se coboare de la înălţimea unuia care era egal cu Dumnezeu. ⁴⁶
Pentru a putea duce la bun sfârşit intenţia Sa de iubire pentru neamul omenesc decăzut, El a devenit os din oasele noastre şi carne din carnea noastră. ⁴⁷
Cât de mare este contrastul între divinitatea lui Hristos şi neajutoratul prunc din ieslea Betleemului! Cum putem noi cuprinde distanţa între Dumnezeul Atotputernic şi acest prunc neputincios! Şi totuşi Creatorul lumilor, El în care a fost plinătatea dumnezeirii, S-a manifestat prin neajutoratul copilaş din iesle. Mult mai presus decât orice înger, egal cu Tatăl în demnitate şi măreţie şi, totuşi, purtând haina omenească! Divinitatea şi omenescul s-au întrepătruns într-un mod tainic, iar omul şi Dumnezeu au devenit una. ⁴⁸
Pentru Fiul lui Dumnezeu ar fi fost o umilinţă aproape fără margini ca să ia natura omului chiar şi atunci când Adam se afla inocent în Eden. Dar Isus S-a întrupat în corp omenesc, atunci când rasa umană fusese slăbită de patru mii de ani de păcat. Ca şi oricare copil al lui Adam, El a primit urmările marii legi a eredităţii. Care erau aceste urmări, se poate vedea în istoria strămoşilor săi pământeşti. El a venit cu o ereditate ca aceasta, ca să împartă cu noi grijile şi ispitele şi să ne dea pildă de o viaţă fără de păcat. ⁴⁹
Acei care pretind că n-a fost posibil pentru Hristos să păcătuiască, nu cred că El a luat într-adevăr asupra Lui natura omenească. Dar, n-a fost oare Hristos ispitit de Satana nu numai în pustie, dar şi în întreaga Sa viaţă, din copilărie, până la vârsta bărbăţiei? ⁵⁰
Hristos, Mântuitorul nostru, a luat asupra Sa natura omenească, cu toate responsabilităţile ei. El a îmbrăcat haina omenească, cu posibilitatea căderii în ispită. Nimic n-avem noi de suportat pe care să nu-l fi îndurat El. ⁵¹