„Cine crede în Fiul are viața veșnică.” – Ioan 3:36
Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima înnoită. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată pentru el însuşi. Este o lucrare supranaturală care aduce un element supranatural în natura omenească. Sufletul care s-a predat lui Hristos devine propria Lui fortăreaţă, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită. El vrea ca nici o altă autoritate să nu fie recunoscută acolo, decât a Sa proprie. Un suflet luat în stăpânire de puterile cereşti nu poate fi biruit de asalturile lui Satana. (HLL/312).
Hristos este gata să împartă întreaga influenţă a cerului. El cunoaşte fiecare ispită ce vine asupra omului, precum şi capacităţile fiecărui om. El cântăreşte tăria lui. El vede prezentul şi viitorul şi prezintă înaintea minţii obligaţia căreia trebuie să i se facă faţă şi cere să nu îngăduim ca lucrurile obişnuite, pământeşti să fie atât de captivante, încât cele veşnice să nu mai fie luate în consideraţie, să fie pierdute din vedere. (YI/5 iulie 1894).
Darurile harului Său prin Hristos sunt oferite în mod liber tuturor. Nu există predestinație, ci omul poate pieri numai prin propria sa hotărâre. În Cuvântul Său, Dumnezeu a prezentat condițiile prin care fiecare suflet poate fi ales pentru viaţa veşnică şi anume ascultarea de poruncile lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos. Dumnezeu alege un caracter în armonie cu Legea Sa, iar toţi aceia care vor atinge standardul cerut de El vor avea intrare în Împărăţia slavei. Hristos Însuşi a zis: „Cine crede în Fiul are viaţă veşnică.” – loan 3,36 (1 F.B./209).
Ce poziție înaltă se identifică cu Acela în care este prezentă, concentrată întreaga desăvârşire, care este în adevăr Maiestatea cerului, dar care ne iubeşte, deşi căzuți, atât de mult încât limbajul n-o poate exprima. Din iubire pentru noi, El a lăsat la o parte mantia Sa regală, a coborât de pe tronul cerului şi, plin de condescendenţă, a îmbrăcat divinitatea Sa cu natura umană şi a devenit asemenea unuia dintre noi, în afară de păcat, pentru că viaţa şi caracterul Său trebuie să fie un model pe care să-L urmeze toţi, pentru ca să poată avea darul preţios al vieţii veşnice. (Y1/20 oct. 1886).