„Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” – Ioan 15:5 u.p.
Prima lecție care trebuie învățată… este lecția dependenței de Dumnezeu. (…) După cum o floare de pe câmp își are rădăcina în pământ, după cum trebuie să primească aer, rouă, ploaie și căldura soarelui, tot astfel noi trebuie să primim de la Dumnezeu ceea ce susține viața sufletului. (Mărturii, vol. 7, p. 194)
Prezența lui Dumnezeu îi este garantată creștinului credincios. Această Stâncă a credinței este prezența vie a lui Dumnezeu. Chiar și cel mai slab se poate baza pe ea. Cei care se consideră cei mai puternici pot deveni cei mai slabi, dacă nu depind de Hristos, ca fiind valoarea și eficiența lor. Aceasta este Stânca pe care putem clădi cu succes. Dumnezeu ne este aproape în jertfa ispășitoare a Domnului Hristos, în mijlocirea Sa, în stăpânirea Sa iubitoare și duioasă asupra bisericii Sale. Stând pe tronul Său veșnic, El veghează asupra lor cu un puternic interes. Atâta vreme cât membrii bisericii – prin credință – își vor trage seva și hrana din Isus Hristos și nu din părerile, planurile și metodele omenești, atâta vreme cât, având convingerea apropierii lui Dumnezeu în Isus Hristos, își pun întreaga încredere în El, ei vor avea o legătură vitală cu Hristos, așa cum mlădița are legătură cu butucul viței. Biserica este întemeiată nu pe teorii omenești, nu pe niște planuri sau forme stabilite de mult. Ea este dependentă de Hristos, neprihănirea ei. Ea este clădită pe credința în Isus Hristos și „porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 16:18).
Tăria fiecărui suflet este în Dumnezeu, nu în om. Liniștea și încrederea trebuie să fie tăria tuturor acelora care își predau lui Dumnezeu inima. Hristos nu are față de noi un interes obișnuit, ci unul mai puternic decât cel pe care îl are o mamă pentru copilul ei. Mântuitorul nostru ne-a răscumpărat prin suferință și prin durere, prin insulte, reproșuri, abuzuri, batjocuri, respingere și moarte. El veghează asupra ta, copil al lui Dumnezeu care tremuri de teamă. El te va păstra în siguranță sub protecția Sa. (…) Slăbiciunea naturii noastre omenești nu ne va împiedica intrarea la Tatăl ceresc, pentru că El, Hristos, a murit ca să mijlocească pentru noi. (Manuscript 15, 1897)