„Era în țara Uț un om care se numea Iov. Și omul acesta era fără prihană, și curat la suflet. El se temea de Dumnezeu și se abătea de la rău.” (Iov 1:1)
Altruismul, principiul Împărăției lui Dumnezeu, este principiul urât de Satana; el tăgăduiește chiar și existența lui. De la începutul marii lupte, el s-a străduit să demonstreze că principiile acțiunilor lui Dumnezeu sunt egoiste, și în același fel procedează cu toți aceia care Îi slujesc Creatorului. Lucrarea lui Hristos și a tuturor celor care poartă numele Lui este să arate netemeinicia pretențiilor lui Satana.
Foarte de timpuriu este amintită în istoria lumii viața unui bărbat împotriva căruia Satana a dus această luptă. Despre Iov, patriarhul din Uț, mărturia Celui care cercetează inimile a fost: „Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și se abate de la rău.”
Împotriva acestui om, Satana a aruncat acuzația batjocoritoare: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu L-ai îngrădit Tu pe el, casa lui și tot ceea ce este al Lui?” (…)
Domnul i-a spus lui Satana: „Îți dau pe mână tot ce are.” „Iată, ți-l dau pe mână, numai cruță-i viața!”
În urma acestei permisiuni, Satana a distrus tot ce avea Iov: turme și cirezi, slujitori și slujitoare, fii și fiice, și l-a „lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului, până la creștetul capului” (Iov 1:1-12; 2:5-7).
Și apoi un alt element de amărăciune i-a fost adăugat în pahar: prietenii lui, care vedeau în aceste nenorociri doar consecințele păcatului, i-au chinuit sufletul rănit și împovărat prin acuzațiile lor că săvârșise fapte rele. (…)
„Dacă m-ar încerca”, le-a răspuns el, „aș ieși curat ca aurul.” Și așa s-a întâmplat. Îndurând cu răbdare, el și-a apărat caracterul și, prin aceasta, caracterul Aceluia al cărui reprezentant era el. (…) Domnul i-a dat înapoi lui Iov îndoit decât tot ce avusese mai înainte. (…) Astfel, Domnul l-a binecuvântat pe Iov la sfârșitul vieții mai mult decât la începutul ei. (Educație, pp. 154–156)