Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (loan 17:24)
În lucrarea pe care o facem noi întâmpinăm multe dezamăgiri. Dar nu vom dobândi nicio fărâmă de putere persistând în descurajări. Privind, suntem schimbați. Privind prin credință la Isus, chipul Său este gravat în inimă. Noi suntem transformați în caracter. (Letter 134, 1903)
Sunt mulți aceia care, ocupându-se prea mult de teorie, au pierdut din vedere puterea dătătoare de viață a exemplului Mântuitorului. Ei nu L-au văzut ca un lucrător umil, care a dat dovadă de renunțare de sine. Aceștia au nevoie să privească la Isus. Avem nevoie zilnic de o proaspătă descoperire a prezenței Sale. (Divina vindecare, p. 457)
Când înțelegem desăvârșirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori atunci să fim cu totul schimbați și reînnoiți după chipul curăției Sale. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce privește caracterul și cu atât mai serioasă va fi dorința noastră de a reflecta chipul Său. Un element divin se unește cu cel uman atunci când sufletul se îndreaptă spre Dumnezeu. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 35)
Când ajunge să cunoască istoria Răscumpărătorului, omul descoperă serioase defecte în el însuși. (…) El preia aspectul, spiritul, Maestrului său iubit. (…) Căci nu luându-ne privirea de la El vom ajunge noi să imităm viața lui Isus, ci vorbind despre El, persistând asupra desăvârșirii Lui, căutând să ne rafinăm gustul și să ne înălțăm caracterul, încercând prin credință și iubire și printr-un efort serios și perseverent să ne apropiem de Calea desăvârșită. Cunoscându-L pe Hristos – cuvintele Sale, obiceiurile Sale, lecțiile și sfaturile Sale – noi vom ajunge să împrumutăm virtuțile caracterului pe care l-am studiat atât de îndeaproape și ne vom umple de spiritul pe care l-am admirat atât de mult. Pentru noi, Isus devine „Cel mai de frunte din zece mii” (Cântarea cântărilor 5:10), Cel „plin de farmec” (Cântarea cântărilor 5:16). (Review and Herald, 15 martie 1887)