„Și a visat o scară rezemată de pământ, al cărui vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau și se coborau pe scara aceasta.” – Geneza 28:12
Universul ceresc manifestă cel mai mare interes pentru această picătură, acest bob de lut al pământului… Şi totuşi, noi venim în contact cu activitatea intensă a oraşelor noastre, ne amestecăm cu mulţimea ce aglomerează străzile, intrăm în pieţe şi mergem pe stradă; şi, în toate acestea, de dimineaţă şi până seara, oamenii acţionează ca şi când afacerile, sportul şi căutarea plăcerilor constituie totul în viață, ca şi când lumea aceasta este totul, trebuind să ocupe mintea şi preocuparea noastră. Cât de puţini contemplă puterea nevăzută!
Întreg cerul este foarte interesat de ființele omeneşti care sunt atât de active, dar care nu se gândesc la cele nevăzute… Adesea, inteligenţele cereşti dau la o parte cortina ce ascunde lumea nevăzută, pentru ca mintea noastră să fie îndepărtată de la graba şi goana omenirii şi pentru a lua în consideraţie faptul că sunt martorii nevăzuţi la tot ce facem şi spunem, atunci când ne angajăm în afaceri sau când ne gândim numai la noi…
Aceste fiinţe cereşti sunt îngeri slujitori; ele adesea iau chipul unor fiinţe omeneşti şi, ca nişte străini, stau de vorbă cu aceia care sunt angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu. În locuri singuratice, ei au fost însoțitorii călătorilor aflați în primejdie. Atunci când vasele erau în primejdie pe marea înfuriată, ei au rostit cuvinte care să îndepărteze frica şi să inspire speranţă în timp de necaz. Mulţi, în împrejurări diferite, au ascultat glasurile locuitorilor din alte lumi. Adesea, aceştia au fost conducătorii armatelor. Au fost trimişi ca să îndepărteze molimele. Au mâncat la masa umilă a multor familii şi, adesea, au apărut ca nişte călători obosiţi ce aveau nevoie de adăpost peste noapte…
Îngerii cerului conlucrează cu noi în orice lucru bun şi în acest fel cerul este legat cu pământul… (RH/22 noiembrie 1898).