„Dar Dumnezeu își arată dragostea faţă de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8
Există un mare adevăr central care trebuie întotdeauna păstrat în minte, atunci când cercetăm Scripturile – Hristos şi El crucificat. Orice alt adevăr este înzestrat cu influenţă şi putere, în raport cu relaţia sa cu acest subiect… Sufletului paralizat de păcat i se poate dărui viaţă prin lucrarea săvârşită pe cruce de Autorul Mântuirii noastre. ⁵⁹
Când Hristos Şi-a plecat capul şi a murit, El a luat stâlpii împărăţiei lui Satan cu El în pământ. El l-a biruit pe Satan. ⁶⁰
Hristos S-a supus crucificării, deşi oastea cerului putea să-L salveze. Îngerii au suferit cu Hristos. Dumnezeu Insuşi a fost crucificat cu Hristos, pentru că Hristos a fost una cu Tatăl. Acei care-l leapădă pe Hristos, acei care nu doresc să-L aibă pe acest Om care să guverneze viaţa lor, aleg să se aşeze pe ei înşişi sub stăpânirea lui Satana, să-i facă lucrarea ca nişte sclavi ai lui. Şi totuşi pentru ei Şi-a jertfit Hristos viaţa, pe Calvar. ⁶¹
El care a murit pentru păcatele lumii, avea să rămână în mormânt un timp hotărât. El a fost în acea închisoare de piatră ca un prizonier al justiţiei divine. El dădea socoteală în faţa Judecătorului Universului. El purta păcatele lumii şi numai Tatăl Lui putea să-L elibereze. ⁶²
El S-a identificat pe Sine cu interesele noastre, Şi-a dezvelit pieptul pentru lovitura morţii, a luat vina şi pedeapsa omului şi a oferit în favoarea omului, un sacrificiu desăvârşit în faţa lui Dumnezeu. În virtutea acestei ispăşiri, El are puterea de a oferi omului îndreptăţirea şi mântuirea deplină. Acel care va crede în El ca într-un Mântuitor personal, nu va pieri, ci va avea viaţa veşnică. ⁶³
Preţul mântuirii omului a fost plătit şi orice are el şi este stropit cu sângele Lui Hristos, e consacrat lui Dumnezeu, pentru că îi aparţine Lui. ⁶⁴