„Ce seamănă omul, aceea va și secera.” Galateni 6:7
Te-ai plimbat vreodată printr-o grădină îngrijită, grădină în care au fost plantate cu grijă și dragoste tot felul de flori și plante, alese atent pentru a încânta privirea și inima? Sentimentul de liniște și de seninătate pe care o astfel de grădină îl trezește în vizitator este de neprețuit. Îngrijitorul acestei grădini a plantat semințele pe care le-a dorit și le-a oferit condițiile necesare ca acestea să se transforme mai apoi în ceea ce te îmbată acum cu frumusețea lor. Sau poate chiar tu ești grădinarul!
Acum, te rog, să îți imaginezi inima ta ca o grădină.
Ce ar vedea ochii călătorilor poposiți pe cărăruile grădinii tale? Ar încetini pasul și ar contempla priveliștea gingașelor flori, fermecați fiind de parfumul lor suav? Sau ar grăbi cadența, dorind să treacă cât mai repede de imaginea dezolantă a unei grădini plină de buruieni și a unui pământ neudat, arid?
Gândurile tale sunt asemenea semințelor. Unele devin flori, altele buruieni. Poate alegi să semeni flori, dar apoi buruienile le înăbușă frumusețea. Seamănă speranța și vei culege o inimă optimistă. Seamănă neîncrederea, iar mai apoi vei culege nesiguranța la fiecare pas.
Îmi doresc ca în grădina inimii tale să fie cultivate cu grijă și să le culegi bogatele roade: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor.
