Îndrumătorul şi călăuza mea

„Eu – zice Domnul – te voi învăţa și-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Psalmii 32:8

Adesea viaţa creştină este asaltată de pericole şi datoria pare greu de îndeplinit. Imaginaţia zugrăveşte ruina ameninţătoare, înainte, iar robia şi moartea înapoi. Cu toate acestea vocea lui Dumnezeu spune clar: „Mergi înainte” … Credinţa priveşte dincolo de necazuri şi se prinde tare de cele nevăzute, chiar de Cel Atotputernic, de aceea nu poate fi zădărnicită. Credinţa este prinderea de mână a lui Hristos, în orice situaţie neprevăzută. ¹⁵

Orice corabie, navigând pe marea vieţii, are nevoie de Cârmaciul Divin pe vas; dar când apare furtuna, când ameninţă uraganul, mulţi oameni renunţă la Pilotul lor, şi încredinţează corabia lor în mâinile omului neputincios, sau încearcă ei înşişi să o cârmuiască. Apoi de cele mai multe ori urmează dezastrul şi naufragiul, iar Cârmaciul este învinuit pentru că i-a lăsat în voia apelor atât de periculoase. Nu vă încredinţaţi în grija oamenilor, ci ziceţi: „Domnul este ajutorul meu”; „voi căuta sfatul Lui, voi fi un împlinitor al voinţei Lui…” Este tot atât de imposibil pentru noi de a primi pricepere de la om, fără luminarea divină, cum a fost pentru dumnezeii din Egipt de a apăra pe cei care se încredeau în ei… Nu vă încredeţi în oameni. Lucraţi sub călăuzirea divină.

Voi aţi fost aleşi de Hristos. Voi aţi fost mântuiţi prin sângele preţios al Mielului. Stăruiţi înaintea lui Dumnezeu pentru a vă fi de folos acel sânge. Spuneţi-I: „Sunt al Tău pentru că m-ai creat; sunt al Tău pentru că m-ai mântuit. Respect autoritatea omenească şi sfatul fraţilor mei, dar eu nu pot depinde în totul de ei. Eu Te vreau pe Tine, o Dumnezeule, să mă înveţi. Am făcut un legământ cu Tine, de a primi etalonul divin al caracterului şi de a Te face sfătuitorul şi călăuzitorul meu – o, poate în orice plan al vieţii mele, de aceea, învaţă-mă. „Lăsaţi ca slava Domnului să fie prima voastră consideraţie… Lăsaţi ca fiecare faptă a vieţii voastre să fie sfinţită printr-o străduinţă sfântă de a face voia Domnului, pentru ca influenţa voastră să nu conducă pe alţii pe căi oprite. ¹⁶