„În ziua a șaptea Dumnezeu Şi-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse; și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse.” Geneza 2:2, 3
Marele Iehova puse temeliile pământului. El îmbrăcă întreaga lume în veşmântul frumuseţii şi o umplu cu lucruri folositoare pentru oameni; El cree toate minunile uscatului şi ale mării. În şase zile, marea operă a Creaţiunii fu terminată. Şi Dumnezeu „S-a repauzat în ziua a şaptea de toate lucrările pe care le-a făcut…” Dumnezeu privi cu satisfacţie la lucrarea mâinilor Sale. Toate erau desăvârşite, demne de Autorul lor dumnezeiesc; El nu S-a repauzat pentru că ar fi fost obosit, ci pentru că El simţi bună plăcere în roadele înţelepciunii şi bunătăţii Sale şi în descoperirile măririi Sale.
După ce Dumnezeu se odihni în ziua a şaptea, El o sfinţi, adică o deosebi ca zi de odihnă pentru om. Tot astfel şi omul, urmând exemplul dat de Creator, trebuia să se repauzeze în această zi sfântă, pentru ca, privind cerul şi pământul, să mediteze la marea operă a creaţiunii lui Dumnezeu; şi pentru ca inima sa, văzând dovezile înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu, să fie umplută de iubire şi adorare pentru Creatorul Său…
Dumnezeu văzu că Sabatul era necesar pentru om chiar în Paradis. El avea de trebuinţă să dea la o parte interesele şi năzuinţele sale proprii într-o zi din cele şapte, pentru ca să poată medita la puterea şi bunătatea Sa. El avea nevoie de un Sabat care să-i amintească în mod viu de Dumnezeu, şi să trezească în el recunoştinţă, deoarece toate lucrările de care se bucura veneau din mâna Creatorului. ¹⁰⁹
Când au fost puse temeliile pământului… atunci a fost pusă şi temelia Sabatului. Pe bună dreptate, această instituţie, poate să pretindă veneraţie din partea noastră; ea nu a fost rânduită de autoritate omenească, şi nu se bazează pe tradiţii omeneşti; ea a fost întocmită de Cel Îmbătrânit de zile, şi poruncită prin Cuvântul Său veşnic. ¹¹⁰