Sabatul și familia au fost deopotrivă instituite în Eden și în planul lui Dumnezeu sunt indisolubil legate. În această zi, mai mult decât în oricare alta, este posibil să trăim viața Edenului. Și cum era viața Edenului? Care era cea mai mare binecuvantare a omului? Bucuria prezenței lui Dumnezeu și comunicarea cu Acesta.
„A fost planul lui Dumnezeu ca membrii familiei să fie asociați în lucru, în studiu, în închinare și în recreare având pe tata drept preot al familiei și pe amândoi părinții ca învățători și tovarăși ai copiilor lor. Dar, rezultatele păcatului au schimbat condițiile vieții și împiedică în mare măsură această asociere. Deseori tatăl abia dacă vede fețele copiilor lui în timpul săptămânii. El este aproape în întregime lipsit de ocazia de a oferi tovărășie și învățătură. Dar iubirea lui Dumnezeu a pus o limită cerințelor muncii. El Își pune mâna iubitoare asupra Sabatului și în ziua Lui păstrează pentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura și unul cu altul.” Ed. 250
Aceste cuvinte cuvinte au fost scrise de mai bine de 100 ani. Oare câtă actualitate mai au astăzi, într-o lume modernă, unde ambii părinți lucrează, unde copiii sunt asaltați de tentații rele din toate părțile și în toate modurile, unde mic și mare își găsesc refugiul în lumea virtuală, unde truda și alergătura presară oboseală asupra clipelor familiare…etc ? Cu siguranță că da, cu mult mai mult sunt de actualitate și astăzi, iar nevoia părtășiei este vitală. O respectare corectă a zilei de Sabat va aduce cu sine și liniștea necesară pentru a avea o comuniune cu Dumnezeu și o legătură mult mai strânsă a familiei. Binecuvântarea acestor legături va schimba ordinea priorităților în viață, cercul familie va fi sacru iar Sabatul va fi o desfătare. Iată deci cum instituțutiile gemene lurează mână în mână și pot fi păstrate în adevărata sfințenie.