„Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” – Evrei 4:9
Dacă eşti dispus să înveți blândețea și smerenia inimii în şcoala Domnului Hristos, El îți va da cu siguranţă odihnă şi pace. Este o luptă teribilă aceea de a-ți abandona propria ta voinţă şi propriul tău drum. Dar odată invăţată această lecţie, vei găsi odihnă şi pace. Mândria, egoismul şi ambiția trebuie să fie biruite. Trebuie să fii în totul cuprins în voinţa lui Hristos. Întreaga viaţă poate deveni un continuu sacrificiu din iubire, fiecare acţiune – o manifestare şi fiecare cuvânt o exprimare a iubirii. După cum seva dă viaţă viței de vie, circulând prin butuc şi ciorchine, coborând până la cele mai de jos fibre şi ajungând până la cele mai de sus frunze, tot astfel harul şi iubirea Domnului Hristos ard şi sunt din abundenţă în suflet, trimițând virtuţile lor în fiecare parte a ființei, dominând fiecare acţiune a corpului şi a minţii. (Scris. 14/1887).
În a fi conlucrători cu Domnul Hristos în marea lucrare pentru care El Şi-a dat viața, noi vom găsi adevărata odihnă. Pe când eram păcătoşi, El Şi-a dat viața pentru noi. El doreşte ca noi să venim la El şi să învăţăm de
la El. În acest fel noi vom găsi odihnă. El spune că ne va da odihnă. „Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima.” (Mat. 11,29). Făcând astfel, vei găsi în experienţa ta proprie odihna pe care Domnul Hristos o dă, odihnă ce vine din purtarea jugului Său şi purtarea poverii Sale. (GCB/4 aprilie 1901).
O formă de sfinţenie fără de putere este ceva obositor, o povară; dar când întreaga inimă este cuprinsă în slujirea Domnului Hristos, atunci sufletul are odihnă; căci Dumnezeu este Acela care face să triumfăm zilnic
asupra puterii întunericului. Domnul Dumnezeu ajută pe acela care îşi încredinţează sufletul lui Dumnezeu, ca unui Creator credincios. (YI/22 iunie/1893).
A învăța lecțiile pe care Domnul Hristos doreşte să ne înveţe este comoara cea mai mare pe care o pot găsi elevii dornici de învăţătură. Odihna vine atunci când, în cunoştinţă de cauză, fac totul pentru a plăcea lui Dumnezeu. (Scris, 144/1901).