„Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o
amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile
începătoare ale lumii şi nu după Hristos.” – Coloseni 2:8
Linguşirea este o artă, prin care Satana întinde o cursă ca să înşele şi să facă pe oameni să se umfle de mândrie, având gânduri înalte despre sine… Linguşirea a fost hrana cu care au fost hrăniţi mulţi dintre tinerii noştri şi aceia care au lăudat şi au linguşit au considerat că fac un lucru bun şi drept, dar ei au făcut un lucru rău. Lauda, linguşirea şi îngăduinţa de sine au făcut mult mai mult în a duce suflete preţioase pe cărări false decât orice altă artă născocită de Satana. Linguşirea este o parte a metodei de lucru a lumii, dar nu este o parte a metodei Domnului Hristos. Prin linguşire, bietele fiinţe omeneşti, pline de slăbiciuni şi infirmități, ajung să gândească că sunt eficiente şi de valoare şi devin astfel pline de ele în închipuirea lor firească. Ele ajung să fie ameţite de ideea că au capacităţi cu mult mai mari decât cele pe care le posedă în realitate şi experienţa lor religioasă devine instabilă, dezechilibrată. Numai dacă în providenţa lui Dumnezeu ei vor ajunge să se întoarcă de la aceste înşelăciuni, să se convertească şi să înveţe a.b.c.-ul religiei în şcoala lui Isus, numai aşa ei nu-şi vor pierde sufletele. Mulţi tineri au fost linguşiţi, spunându-li-se cum că ei au capacităţi deosebite ca daruri naturale, pe când, de fapt, aptitudinile pe care ei gândesc că le au pot fi obţinute numai printr-o instruire silitoare şi prin cultură, învățând de la Domnul Hristos blândeţea şi smerenia… Dumnezeu îngăduie ca el să fie atacat de vrăjmaş, pentru ca el să ajungă să înţeleagă propria lui slăbiciune. I se îngăduie, de asemenea, să facă unele greşeli grosolane şi să treacă prin umilințe dureroase. Dar atunci, când el suferă cumplit de simţământul propriei sale slăbiciuni, el nu trebuie să fie judecat cu asprime. Acesta este timpul când el are nevoie de un prieten să se ocupe cu răbdare şi credincioşie de cei greşiţi… El nu trebuie să fie ajutat să se ridice cu ajutorul linguşirii…, ci mai degrabă el trebuie să fie îndreptat către prima treaptă a scării, iar picioarele lui tremurânde ce se poticnesc trebuie să fie aşezate pe ultima treaptă a scării progresului… Cu ajutorul unor sfătuitori înţelepţi şi plini de iubire, înfringerea lui va fi transformată în biruinţă. (Y1/24 mai 1894).