„Hoţul nu vine decât să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă și s-o aibă din belșug.” Ioan 10:10
Învierea lui Isus a fost un model al învierii finale a tuturor celor care au adormit în El. ⁶⁵
El care a spus: „Îmi dau viaţa ca s-o iau înapoi” a ieşit din mormânt la viaţa care era în El Însuşi. Omenescul a murit; dar divinitatea n-a murit. În divinitatea Sa, Hristos avea puterea de a nimici legăturile morţii. El declară că are viaţă în El Insuşi ca să învie pe cine vrea El… El este izvorul, fântâna vieţii. Numai El care are nemurirea locuind în lumină şi viaţă putea spune: „Am putere să-mi dau viaţa şi am putere să o iau înapoi…”
Hristos a fost învestit cu dreptul de a da nemurirea. Viaţa pe care El şi-a dat-o, pe când era îmbrăcat cu natura omenească, El a luat-o înapoi şi o dă oamenilor. „Eu am venit” a zis El, „ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” ⁶⁶
Hristos este viaţa însăşi. El care a trecut prin moarte pentru a nimici pe cel care are puterea morţii, este izvorul de viaţă. Este un balsam în Galaad, este un Mare Doctor acolo. Hristos a suferit agonia morţii în cele mai umilitoare împrejurări pe care ni le poate oferi viaţa. El şi-a dat preţioasa Lui viaţă, ca să poată birui moartea. Dar El s-a ridicat din mormânt, iar miliardele de îngeri care au venit să vadă cum îşi ia înapoi viaţa pe care Şi-a dat-o, au auzit cuvintele Sale de biruinţă, pe când stătea deasupra mormântului cumpărat de Iosif, declarând: „Eu Sunt învierea şi viaţa.” ⁶⁷
Învierea şi înălţarea Domnului nostru, este o dovadă sigură a triumfului sfinţilor lui Dumnezeu, asupra morţii şi mormântului, dar şi o garanţie că cerul este deschis pentru acei care îşi spală veşmintele caracterului şi le albesc în sângele Mielului. Isus S-a înălţat la Tatăl, ca reprezentant al neamului omenesc, iar Dumnezeu îi va aduce pe acei care reflectă chipul Său, să vadă şi să împărtăşească cu El slava Sa. ⁶⁸