„Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” (Ioan 11:4)
Întârzierea de două zile a Domnului Hristos, după ce a auzit că Lazăr era bolnav, nu a fost neglijență sau respingere din partea Lui. (…) Aceasta trebuie să fie o încurajare pentru noi. (…) Noi trebuie să ne încredem în Domnul și să-L așteptăm cu răbdare. Poate că răspunsul la rugăciunile noastre nu va veni atât de repede cum am dori și poate că nu va fi exact ceea ce am cerut; dar Acela care știe ce este spre cel mai mare bine pentru copiii Săi va da o și mai mare binecuvântare, un mai mare bine decât acela pe care l-am cerut, dacă nu devenim necredincioși și descurajați. (Youth’s Instructor, 6 aprilie 1899)
Hristos nu avea să Se gândească doar la cei dragi din Betania; El trebuia să Se ocupe și de instruirea ucenicilor Săi. Ei aveau să fie reprezentanții Săi în lume, așa că binecuvântarea Tatălui trebuia să-i cuprindă pe toți. Pentru ei El a îngăduit ca Lazăr să moară. Dacă El avea să-l facă bine, să-l vindece de boala lui, minunea aceasta, care era dovada cea mai clară a caracterului Sau divin, nu ar fi fost făcută.
Dacă Hristos ar fi fost în camera în care Lazăr zăcea bolnav, acesta nu ar fi murit, deoarece Satana nu ar fi avut putere asupra lui. În prezența Dătătorului vieții, moartea nu și-ar fi îndreptat săgeata asupra lui Lazăr. (…) El a îngăduit ca Lazăr să treacă sub stăpânirea morții și surorile îndurerate l-au văzut pe fratele lor pus în mormânt. Hristos știa că atunci când ele aveau să privească fața fratelui lor mort, credința în Mântuitorul lor avea să le fie aspru încercată. Astfel, El a trebuit să taie, să curețe ramurile, pentru ca ele să aducă mai mult rod. El știa că, datorită luptei prin care treceau acum, credința lor avea să strălucească apoi cu o și mai mare putere. (Youth’s Instructor, 13 aprilie 1899)
Pentru toți cei care se întind să simtă mâna călăuzitoare a lui Dumnezeu, momentul celei mai mari descurajări este timpul când ajutorul divin este cel mai aproape. (…) Din fiecare ispită și din fiecare încercare, El îi va scoate cu o mai mare credință și cu o mai bogată experiență. (Hristos, Lumina lumii/Viața lui Iisus, p. 528)