„Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.” – Romani 7:12
Dumnezeu, Conducătorul suprem al Universului, a poruncit legi spre guvernare nu numai a fiinţelor vii, ci şi pentru toate acţiunile din natură. Orice lucru, mare sau mic, animat sau neanimat, se află sub guvernarea unor legi fixe ce nu pot fi nesocotite. Nu există nici o excepție de la această regulă; pentru că nimic din ceea ce mâna divină a făcut n-a fost uitat de Dumnezeu… Numai omului, coroana lucrării creaţiunii Sale, Dumnezeu i-a dat o conştiinţă ca să-şi dea seama de cerinţele sacre ale Legii
divine şi o inimă capabilă să o iubească ca fiind sfântă, dreaptă şi bună; şi de la om se aşteaptă o imediată şi desăvârşită ascultare. (ST/15 aprilie 1886).
Această regulă interzice orice opresiune din partea părinţilor, cum şi orice neascultare din partea copiilor. Dumnezeu este plin de bunătate, de milă şi adevăr. Legea Sa este sfântă, dreaptă şi bună şi trebuie să fie ascultată atât de părinţi, cât şi de copii. Rânduielile care reglementează viaţa părinţilor şi a copiilor pornesc dintr-o inimă a iubirii infinite şi bogata binecuvântare a lui Dumnezeu se va revărsa asupra părinţilor care administrează, Legea în familiile lor, cum şi asupra copiilor care dau ascultare acestei Legi. Influenţa combinată a milei şi dreptăţii trebuie să se facă simţită. „Bunătatea şi credincioşia se întâlnesc, dreptatea (neprihănirea) şi pacea se sărută.” (Ps.85,10). Căminele care se supun acestei discipline vor umbla în căile Domnului, făcând ce este drept, cu înţelegere şi hotărâre. (AH/310-311).
Tinerii să privească la standardul divin şi niciodată să nu fie mulţumiţi cu o ţintă joasă, neînsemnată… Nu umblați în mod şovăitor, ci hotărât, în puterea şi harul Domnului Isus Hristos. A Lui este puterea în cer şi pe pământ. Căutaţi refugiu în Isus Hristos şi intraţi într-un legământ ferm cu El, prin credinţă, spre a-L iubi şi a-L sluji. (YI/5 iulie 1894).
Şi pentru că Legea lui Dumnezeu este sfântă, dreaptă şi bună, o transcriere a desăvârşirii divine, urmarea este că un caracter format prin ascultare de această Lege va fi sfânt. Hristos este exemplul desăvârşit al unui astfel de caracter. (TV/430).