Marea problemă a vieţii

„Alerg spre ţintă pentru premiul chemării cerești, a lui Dumnezeu în Hristos Isus”. Filipeni 3:14

După ce a fost creat, Adam purta în natura sa fizică, mintală şi spirituală, chipul Făcătorului Său. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său” (Geneza1:26), şi a fost scopul Său ca omul, cu cât trăia mai mult, cu atât mai mult să dea pe faţă chipul Său – cu atât mai pe deplin să reflecte slava Creatorului. Toate facultăţile sale erau apte de a fi dezvoltate. Capacitatea şi vigoarea lor trebuiau continuu să sporească. Vast era orizontul oferit pentru folosirea lor, măreţ era câmpul deschis cercetării lor. Misterele universului văzut – minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvârşită”(Iov 37:16) a stârnit cercetarea omului.

Comuniunea strânsă cu Făcătorul său faţă-n faţă, a fost privilegiul lui. Dacă rămânea loial lui Dumnezeu, această comuniune ar fi fost pentru vecie. Prin toată veşnicia, el ar fi continuat să dobândească noi comori de cunoştinţe, să descopere izvoare proaspete de fericire şi să aibă o tot mai clară idee despre înţelepciunea, puterea şi dragostea lui Dumnezeu. Din ce în ce mai mult ar fi reflectat slava Creatorului.

Dar, prin neascultare, acest privilegiu a fost pierdut. Prin păcat, chipul divin a fost pătat şi aproape şters. Puterile fizice ale omului au fost slăbite, capacitatea lui intelectuală a fost redusă, vederea lui spirituală întunecată. El a ajuns supus morţii dar, totuşi, omul n-a fost lăsat fără speranţă. Prin dragostea şi harul infinit a fost pus la cale planul mântuirii şi a fost asigurată o viaţă de probă.

A restabili în om chipul Făcătorului Său, a-L readuce la desăvârşirea în care a fost creat, a sprijini dezvoltarea trupului, a minţii şi a sufletului pentru a putea fi realizat scopul divin prin crearea lui – aceasta trebuia să fie lucrarea mântuirii. Aceasta este problema educaţiei, marele obiectiv al vieţii. ²²

A-L onora pe Hristos, a deveni asemenea cu El, a lucra pentru El, este cea mai măreaţă năzuinţă a vieţii, cea mai mare bucurie a ei. ²³