Măsura iubirii!

Lumea este plină de dovezile iubirii lui Dumnezeu pentru omul căzut. Cât de mult ne-a iubit, nu vom putea măsura cu mințile noastre finite, nu avem unitate de măsură, nu avem standard cu care să comparăm, dar împreună cu Ioan putem spune, „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât a dat pe singurul Său Fiu” ca prin Hristos să ne dea viața veșnică. Acest subiect ar trebui să ne umple mintea și să ne fascineze gândindu-ne la el.

Avem nevoie să obținem vederi așa de minunate despre iubirea lui Dumnezeu care a trimis pe Fiul Său în lume să moară pentru păcătoși, încât inima să fie zdrobită văzând slava crucii înălţate a lui Isus. Inimile se topesc! Binecuvântează suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine să laude numele Lui cel sfânt. Lăudați pe Domnul, de la El curg toate binecuvântările! Cum am putea să dezonorăm mai mult pe Dumnezeu decât prin faptul că nu ne încredem în El? Iubirea Mântuitorului pentru ființa umană nu cunoaște limite. El vede în fiecare o capacitate potențială de dezvoltare. Toți aceia pentru care și-a dăruit viața sunt binecuvântați de Isus cu putere și speranță.

O astfel de iubire este fără egal. Să fim numiți copii ai împăratului ceresc! Prețioasă făgăduință! Tema celei mai profunde meditații! Iubirea fără seamăn a lui Dumnezeu pentru o lume care nu L-a iubit! Gândul acesta are asupra sufletului o putere ce îi subjugă și aduce rațiunea în supunere față de voința lui Dumnezeu. Cu cât vom studia mai mult caracterul divin în lumina crucii de pe Golgota, cu atât vom vedea mai mult mila, gingășia și iertarea împletite cu nepărtinirea și dreptatea și cu atât mai mult și mai clar vom discerne nenumăratele dovezi ale iubirii infinite.