„Și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce mă iubesc și păzesc poruncile Mele.” – Exod 20:6
Cele Zece Precepte sfinte, rostite de Domnul Hristos pe muntele Sinai, au fost descoperirea caracterului lui Dumnezeu, făcând cunoscut lumii faptul că El are jurisdicţie asupra întregii moşteniri omeneşti. Această Lege a Celor Zece Precepte a celei mai mari iubiri, ce poate fi înfăţişată omului, este vocea lui Dumnezeu vorbind din ceruri sufletului, în făgăduinţa: „Să faci aceasta şi nu vei intra sub conducerea şi controlul lui Satana”. Nu este nimic negativ în această Lege, deşi poate apărea astfel. În ea se spune: FĂ… ŞI VEI TRĂI… Domnul a dat poruncile Sale sfinte ca să fie un zid de apărare în jurul ființelor create de El. (1 BC/1105).
Tot ceea ce Dumnezeu a putut face a făcut, pentru a manifesta marea Sa iubire şi milă faţă de tine. ,,Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” (loan 3,16). De aceea, fii liniştit, având asigurarea iubirii lui Dumnezeu… Nu pentru că noi L-am iubit mai întâi pe El, ci Dumnezeu ne-a iubit pe noi, căci pe când ,,eram noi încă păcătoşi„(Rom. 5,8), Hristos a murit pentru noi, luând măsuri depline şi din abundenţă pentru răscumpărarea noastră. Deşi, prin neascultare, noi am meritat nemultumirea şi condamnarea din partea lui Dumnezeu, cu toate acestea, El nu ne-a uitat, lăsându-ne să ne luptăm cu puterea vrăjmaşului în propria şi limitata noastră tărie. Îngerii cereşti poartă bătăliile noastre şi, cooperând cu ei, putem fi biruitori asupra puterilor răului… În timp ce ne apropiem de El prin credinţă, El Se apropie de noi, adoptându-ne în familia Sa, făcându-ne fiii şi fiicele Sale. (Scris. 98b/1896).
Acelora care sunt credincioşi în lucrarea Sa le este făgăduită mila Sa, nu numai până la a treia sau a patra generaţie…, ci până la a mia generaţie. (1 F.B./315).
Mila plină de bunătate a lui Dumnezeu este nemăsurată, iar aceia care apreciază iubirea lui Hristos vor fi reînnoiţi într-o adevărată sfinţenie şi aduşi la Hristos, Conducătorul (Capul) lor viu. Ei vor fi urmaşi ai lui Dumnezeu, ca nişte copii sfinţi. (YI/6 ian. 1898).