„Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.” (Evrei 11:27)
Pentru onoarea lui Dumnezeu și pentru eliberarea poporului Său asuprit, Moise a sacrificat onorurile Egiptului. De atunci, Dumnezeu a preluat într-un mod deosebit educația lui. (…) El mai avea de învățat lecția dependenței de puterea divină. El înțelesese greșit planul lui Dumnezeu. Speranța lui era să-l libereze pe Israel prin forța armelor. Pentru aceasta, a riscat totul și a pierdut. Învins și dezamăgit, a devenit fugar și exilat într-o țară străină. (…) Aparent despărțit pentru totdeauna de misiunea vieții sale, el a primit aici educația de care avea nevoie pentru împlinirea ei. (…) Trebuia să obțină experiența care să facă din el un păstor credincios și îndelung-răbdător al lui Israel. (…) În simplitatea aspră a pustiei…, Moise a dobândit ceea ce avea să-l însoțească în toți anii vieții lui pline de trudă și de greutățile vieții – simțământul prezenței personale a Celui Sfânt. (…) Când a fost înțeles greșit și acuzat pe nedrept, când a suportat reproșuri și insulte, când a trebuit să suporte pericole și moarte, el a fost în stare să le suporte, „ca și cum L-ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”. (Educație, pp. 59–60)
Moise a ieșit în evidență ca fiindu-le superior în înțelepciune și în integritate tuturor suveranilor și politicienilor lumii. (…) El era generos, nobil, echilibrat. Nu era un om cu slăbiciuni, iar calitățile lui nu erau dezvoltate doar pe jumătate. El putea să-i sfătuiască și săi îndrume cu succes pe semenii săi, deoarece viața lui era o reprezentare vie a ceea ce poate deveni și realiza un om atunci când Îl are ca ajutor pe Dumnezeu. (…) El vorbea din inimă și ajungea la inimă. Era matur în ce privește cunoștința și totuși era simplu ca un copil în manifestarea unei profunde compasiuni. Dotat cu un remarcabil instinct, el putea evalua rapid nevoile tuturor celor care erau în jurul lui. (…) În omul care este remarcat pentru blândețea lui, spune Hristos, Eu pot avea încredere. Prin el, Eu Mă pot descoperi lumii. El nu va țese niciun fir de egoism în țesătura vieții lui. (CBAZȘ, vol. 1, p. 1113)