Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. (Luca 9:23)
Numai puterea crucii îl poate despărţi pe om de confederaţia puternică a păcatului. Hristos S-a dat pentru salvarea păcătosului. Aceia ale căror păcate sunt iertate, aceia care Îl iubesc pe Isus vor fi uniţi cu El. Ei vor purta jugul lui Hristos. Acest jug nu are rolul să-i stânjenească, să le facă viaţa religioasă o trudă nesatisfăcătoare. Nu! Jugul lui Hristos trebuie să fie tocmai mijlocul prin care viaţa creştină să devină una de satisfacţie şi de bucurie. Creştinul trebuie să se bucure de contemplarea a ceea ce a făcut Dumnezeu, de faptul că El L-a dat pe singurul Său Fiu să moară pentru lume, „pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16).
Aceia care stau sub steagul însângerat al Prinţului Emanuel trebuie să fie soldaţi credincioşi ai oştirii Sale. Ei nu trebuie să fie niciodată neloiali, infideli. Mulţi tineri se vor oferi să I se alăture lui Isus, Prinţul vieţii. Dar dacă vor să rămână lângă El mereu, trebuie să privească neîncetat la Isus, Căpitanul lor, aşteptând ordinele Sale. Ei nu pot fi ostaşi ai lui Hristos şi totuşi să fie implicaţi în confederaţia lui Satana şi să vină în sprijinul acesteia, căci atunci ar fi vrăjmaşi ai lui Hristos. Ei şi-ar trăda atunci îndatoririle sacre. (Youth’s Instructor, 30 martie 1893)
Crucea… trebuie ridicată şi purtată fără murmur sau tânguire. Prin actul înălţării ei, vei constata că ea te înalţă pe tine. Vei constata că ea vibrează de milă, compasiune şi iubire îndurătoare. (Letter 145, 1900)
Prin purtarea crucii, experienţa ta va fi de aşa fel încât vei putea spune: „«Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu» şi, pentru că El este viu, voi fi şi eu viu!” Ce asigurare frumoasă! (Manuscript 85, 1901)