„Mă grăbesc și nu preget să păzesc poruncile Tale.” – Psalmii 119:60
Ascultarea de Legea lui Dumnezeu dezvoltă în om un frumos caracter care este în armonie cu tot ceea ce este curat, sfânt şi nepătat. În viaţa unui astfel de om, mesajul Evangheliei lui Hristos este făcut clar. Acceptând mila lui Dumnezeu şi vindecarea de puterea păcatului, el este adus într-o bună legătură cu Dumnezeu. Viaţa sa, curățită de vanitate şi egoism, este plină de iubirea lui Hristos. Ascultarea sa zilnică de Legea lui Dumnezeu are ca rezultat un caracter care-i asigură viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu.
În viața Sa de pe pămînt, Mântuitorul ne dă exemplul unei vieți sfințite, care poate fi a noastră dacă ne consacrăm zilele în a face bine sufletelor care au nevoie de ajutorul nostru. Este privilegiul nostru acela de a aduce bucurie celor în necazuri, lumină celor din întuneric şi viaţă celor ce pier. Mesajul Domnului ni se adresează, spunând: „De ce stați aici toată ziua fără lucru? Cât este ziuă trebuie să lucrezi… vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze.” (Mat. 20,6; loan 9,4). Fiecare cuvânt pe care îl rostim, fiecare acţiune pe care o aducem la îndeplinire şi care duce sau are ca efect fericirea altora, va conduce la propria noastră fericire şi va face ca viața noastră să fie asemenea vieții Domnului Hristos.
Îndatoririle noastre zilnice trebuie să fie acceptate şi aduse la îndeplinire cu bucurie. Datoria noastră principală este aceea de a descoperi în cuvinte şi comportament o viaţă care să manifeste atributele cerului. Cuvântul vieţii ne este dat pentru a-l studia şi a-l trăi. Acţiunile noastre trebuie să fie în strictă conformitate cu legile Împărăţiei Cerului. Numai atunci cerul va aproba lucrarea noastră, iar talentele pe care le folosim în slujba Sa se vor înmulți spre o mai mare folosință. Viaţa consacrată va străluci în mijlocul întunericului moral al lumii, călăuzind sufletele ce pier la Cuvântul adevărului…
Prin darul Său oferit lumii, Domnul a făcut cunoscut cât este de dornic ca noi să purtăm în viața noastră semnele cetăţeniei noastre cereşti, lăsând ca fiecare rază de lumină pe care am primit-o să se manifeste în fapte bune făcute aproapelui nostru. (Ms.49/1907).