O călătorie anevoioasă!

„Toți israeliții au cârtit…”  Numeri 14:2 

 Probabil îți este cunoscută istoria poporului Israel în călătoria lor spre Canaan, istorie presărată de binecuvântări, încercări, cârtiri și reîntoarceri la Dumnezeu. Îmi amintesc cum, deseori, la citirea diferitelor experiențe minunate ale acestui popor îndărătnic, mă întrebam cum era posibil să uite atât de repede mâna tare a Dumnezeului care desfășura supranaturalul în fața ochilor lor? Apoi, după o profundă introspecție, eram conștient de faptul că, nu doar o singură dată, ci de nenumărate ori, alegeam și eu să calc pe acest drum bătătorit al cârtirilor. Poate ți s-a întâmplat și ție.

De multe ori suntem la fel de înverșunați împotriva hotărârilor Tatălui Ceresc, considerând că unele experiențe sunt prea dure pentru sufletul nostru plăpând sau ne plângem de intensitatea focului cuptorului. Poate ne punem întrebarea: Ce am făcut să merit așa ceva? Te-ai gândit vreodată că tocmai această întrebare, care se ivește în interiorul nostru, semnalează nevoia noastră de curățire? Este semnul care ne arată că în aurul nostru se găsește multă zgură.

 Adversitățile cu care ne confruntăm, experiențele nu tocmai plăcute sunt adesea mijloacele prin care Dumnezeu ne modelează și prin care lucrează pentru binele nostru, corectând prin dragoste. “Domnul pedepsește pe cine-l iubește”. Cârtind ești împotriva binelui pe care Dumnezeu dorește să-L înfăptuiască în dreptul tău și, mai mult decât atât, permiți ca ceața și negura să se aștearnă peste conștiența belșugului de binecuvântare reînnoit în fiecare dimineață.

 Dacă recunoștința noastră își va reîmprospăta memoria cu fiecare binecuvântare primită de sus, inimile noastre vor fremăta de laudă la adresa Tatălui Ceresc și, astfel, cârtirea va găsi intrarea spre izvoarele inimii puternic zăvorâtă.

Să ai o inimă mulțumitoare!