O judecată anterioară

„Păcatele unor oameni sunt cunoscute și merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.” 1 Timotei 5:24

Lucrarea judecăţii de cercetare şi ştergerea păcatelor trebuie să f ie îndeplinită înainte de a doua venire a Domnului. Din moment ce morţii trebuie să fie judecaţi după lucrurile scrise în cărţi, este imposibil ca păcatele oamenilor să fie şterse înainte de judecata la care sunt cercetate cazurile lor… Când judecata de cercetare se termină, Hristos va veni, iar răsplata Lui va fi cu El pentru a da fiecărui om după faptele sale. ⁶⁹

Toţi trebuie să fie judecaţi după lucrurile scrise în cărţi şi să fie răsplătiţi după faptele lor. Această judecată nu are loc când moare omul. ⁷⁰

În serviciul simbolic, marele preot după ce făcea ispăşirea pentru Israel, ieşea şi binecuvânta adunarea. Aşa şi Hristos, la încheierea lucrării Sale ca Mijlocitor, va apare „fără păcat spre mântuire” pentru a binecuvânta cu viaţă veşnică pe poporul Său care-L aşteaptă. După cum preotul, pentru îndepărtarea păcatelor din Sanctuar, le mărturisea asupra capului ţapului ispăşitor, tot aşa şi Hristos, va pune toate aceste păcate asupra lui Satan, începătorul şi instigatorul păcatului. Ţapul ispăşitor, purtând păcatele lui Israel, era trimis în pustiu, „pe un pământ nelocuit”; tot aşa şi Satan purtând vina pentru toate păcatele pe care le-a determinat să le facă poporul lui Dumnezeu, va fi ţinut legat o mie de ani pe pământ, care va fi pustiu, fără locuitori, şi va suferi la sfârşit întreaga pedeapsă pentru păcat în flăcările care-i va arde pe toţi cei răi. ⁷¹

Puţini, da, numai puţini din mulţimea oamenilor care trăiesc pe pământ vor fi mântuiţi spre viaţă veşnică, în timp ce mulţimea celor care nu şi-au desăvârşit sufletul în ascultare de adevăr vor fi pentru a doua moarte. ⁷²

În timp ce păcatele credincioşilor pocăiţi sunt îndepărtate din Sanctuar, există o lucrare specială de curăţire, de îndepărtare a păcatului din poporul lui Dumnezeu de pe pământ. ⁷³