După cum am învățat ieri, prima etapă în procesul de semănare a fost facută de semănător. El a pregătit terenul, l-a îngrășat, a semănat sămânța, apoi l-a îngrijit și a așteptat cu credință, fără să grăbească următorul pas. Astăzi vom învăța ce trebuie să se întâmple cu o sămânță care a fost semănată, pentru ca ea să poată aduce rod.
„Încolțirea seminței reprezintă începutul vieții spirituale, iar dezvoltarea, creșterea plantei, este o frumoasă ilustrare a creșterii creștine. Ca și în natură, tot la fel se prezintă lucrurile și în viața spirituală; nu poate fi viață fără creștere. Planta trebuie sau să crească, sau să moară. După cum creșterea ei se face în tăcere și în mod imperceptibil, dar continuu, tot așa și cu dezvoltarea vieții creștinului. Planta crește primind ceea ce Dumnezeu a prevăzut pentru susținerea vieții ei. Ea își înfige adânc rădăcinile în pământ și se adapă cu lumina soarelui, cu rouă și cu ploaie. Ea absoarbe din aer substanțele dătătoare de viață. Tot astfel trebuie să crească și creștinul, cooperând cu mijloacele rânduite de Dumnezeu. Simțind nimicnicia noastră, noi trebuie să folosim orice ocazie ce ni se oferă, pentru a căpăta o mai deplină experiență. După cum planta își înfige rădăcinile în pământ, tot așa și noi trebuie să fim bine înrădăcinați în Hristos. După cum planta primește razele soarelui, rouă și ploaia, tot astfel și noi trebuie să ne deschidem inimile lucrării Duhului Sfânt. Ținta plugarului, atunci când seamănă sămânța și se îngrijește de creșterea plantei, este producerea de cereale. El dorește să aibă pâine pentru cei înfometați și semințe — pentru recoltele viitoare. Tot astfel și agricultorul ceresc așteaptă un seceriș ca răsplată a muncii și sacrificiului Său. Domnul Hristos dorește să reproducă chipul Său în inimile oamenilor; și El face acest lucru în și prin aceia care cred în El. Ținta vieții de creștin este aducerea de roade — reproducerea caracterului lui Hristos în cel credincios, pentru ca apoi să poată fi reprodus și în alții.
Planta nu încolțește, nu crește și nici nu aduce roadă pentru sine, ci “ca să dea sămânță semănătorului, și pâine celui ce mănâncă.” Isaia 55, 10. Tot astfel, nici un om nu trebuie să trăiască numai pentru sine. Creștinul trebuie să fie în lume ca un reprezentant al Domnului Hristos, pentru mântuirea altora. Nu poate exista creștere sau rodire în viața celui care se ocupă numai de el. Dacă acceptați pe Hristos ca Mântuitor personal, atunci trebuie să vă uitați pe voi înșivă și să vă străduiți a fi de ajutor altora. Vorbiți despre iubirea Domnului Hristos, despre bunătatea Lui. Îndepliniți orice datorie ce vi se prezintă. Purtați în inimile voastre poverile altora si, prin orice mijloace care vă sunt la îndemână, căutați să salvați pe cei pierduți. Primind Spiritul lui Hristos — spiritul iubirii neegoiste și al lucrării pentru alții — veți crește și veți aduce roade. Roadele Duhului se vor coace atunci în caracterul vostru. ” PDH 67