„Vântul bate încotro vrea și-i auzi vuietul; dar nu ști de unde vine și nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.” Ioan 3:8
Bunătatea lui Dumnezeu este de neînţeles pentru noi. „Tronul Domnului este în ceruri” (Psalmii 11:4), şi totuşi prin Duhul Său El este omniprezent. El are o cunoştinţă profundă şi un interes personal în toată lucrarea mâinilor Lui…
El, Făcătorul tuturor lucrurilor, … a creat sufletul omului cu capacitatea de a cunoaşte şi a iubi. El nu poate lăsa neîmplinite dorinţele sufletului. Nici un principiu intangibil, nici o esenţă impersonală sau o simplă abstracţie, nu poate satisface necesităţile şi dorul fiinţelor omeneşti în această viaţă de tristeţe, durere şi luptă cu păcatul. Nu este suficient a crede în Lege şi în puterea ei, în lucruri care nu simt mila şi niciodată nu aud strigătul după ajutor. Avem nevoie să cunoaştem un braţ atotputernic care ne va ridica, să cunoaştem un Prieten veşnic căruia îi este milă de noi. Trebuie să strângem o mână caldă, să ne încredem într-o inimă plină de gingăşie. Dar tocmai în acest mod ni S-a descoperit Dumnezeu în Cuvântul Său. ⁸⁰
Lucrurile spirituale trebuie gândite spiritual. Mintea omenească nu poate înţelege aceste taine… Înţelepciunea lumească a încercat să explice, pe baza unor principii ştiinţifice, influenţa Duhului Sfânt asupra inimii. Cel mai mic progres în acest sens, va conduce sufletul în labirintul scepticismului. Religia Bibliei este, în mod simplu, haina evlaviei; nici o minte omenească nu poate înţelege pe deplin aceasta; iar pentru inima nerenăscută este cu neputinţă de înţeles. ⁸¹
Natura Duhului Sfânt este o taină. Oamenii nu o pot explica pentru că Domnul nu le-a descoperit-o. Oamenii având vederi fanteziste pot alătura pasaje din Scriptură, dându-le o interpretare omenească, dar acceptarea acestor vederi nu va consolida biserica. Referitor la astfel de taine, care sunt prea adânci pentru a fi accesibile înţelegerii omeneşti, tăcerea este de aur. ⁸²