Omul, un simplu muritor

„Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut?” Iov 4:17

Omul este doar un muritor şi deşi se simte prea înţelept pentru a-l accepta pe Isus, el va rămâne doar un muritor. ³⁷

Viaţa fizică nu este veşnică sau nemuritoare, pentru că Dumnezeu, Dătătorul vieţii o ia din nou. Omul nu are putere asupra vieţii lui. ³⁸

Niciunde, Cuvântul lui Dumnezeu nu învaţă că, sufletul omului e nemuritor. Nemurirea este o caracteristică doar a lui Dumnezeu. ³⁹

Pe greşeala fundamentală a nemuririi naturale se bazează doctrina care propagă conştienţa după moarte – o doctrină, care ca şi chinul veşnic, s-a opus învăţăturilor din Scriptură, ordinelor raţiunii şi sentimentelor noastre de umanitate… Ce spune Scriptura, referitor la aceste lucruri? David declară că omul nu este conştient în moarte: „Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile.” Psalmii 146:4.

Când, ca răspuns la rugăciunea lui, viaţa lui Ezechia a fost prelungită 15 ani, împăratul recunoscător a înălţat lui Dumnezeu un tribut de rugăciune pentru marea Sa milă şi îndurare: „Căci nu locuinţa morţilor Te laudă, nu moartea Te măreşte şi cei ce s-au pogorât în groapă nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. Ci cel viu, da cel viu Te laudă ca mine astăzi” Isaia 18:19. Teologia populară îi prezintă pe cei morţi neprihăniţi, ca fiind în cer, intraţi în fericire şi lăudând pe Dumnezeu cu o limbă nemuritoare, dar Ezechia n-a putut vedea nici o perspectivă glorioasă în moarte.

Petru, în ziua Cincizecimii, a declarat că patriarhul David „a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de astăzi.” „Căci David nu s-a suit în ceruri” Faptele Apostolilor 2:29, 34. Faptul că David rămâne în mormânt până la înviere, dovedeşte că neprihăniţii nu merg în cer după moarte. Numai prin înviere şi în virtutea faptului că Hristos a înviat, poate David să stea la sfârşit la dreapta lui Dumnezeu. ⁴⁰