„Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi? Şi Domnul a auzit-o.” Numeri 12:2
Probabil îți aduci aminte cadrul biblic care prezintă situația Mariei și a lui Aaron într-un moment de invidie și reacția imediată a lui Dumnezeu. Deși Maria a fost acea soră plină de grijă și care ar fi riscat totul când se încerca salvarea lui Moise în coșuleț, după mult timp, într-un moment de depărtare față de Dumnezeu, ea cedează ispitei de a-și discredita fratele și este mustrată printr-o lepră care îi acoperea trupul. Acesta este doar unul din multitudinea de cazuri în care omul a călcat pe urmele aceluia care prin invidie a adus păcatul în lume.
De multe ori acest păcat nu este privit în oroarea sa, neconsiderându-se a fi unul grav. Invidia nu înseamnă doar un caracter pervertit, ci ea este și o boală care tulbură toate facultățile.
„Omul invidios își închide ochii la calitățile și faptele nobile ale semenilor săi. El este întotdeauna gata să vorbească de rău, să discrediteze, să compromită și să reprezinte greșit ceea ce este de fapt foarte bun. În general, oamenii își mărturisesc greșelile și iartă greșelile altora, însă este puțină speranță ca omul invidios să facă așa ceva. Din moment ce a invidia o persoană înseamnă a admite că ea îți este superioară, mândria nu va permite nici o concesie.” – SB 175.5
Nu îți deschide inima invidiei și presupunerilor rele! Fiecare gând să fie o descoperire a lui Hristos locuind în tine. Înconjoară-ți sufletul cu atmosfera Cerului și a companiei distinse a lui Isus!