„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânţa ta și sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” Geneza 3:15
Prima asigurare de mântuire i-a fost comunicată omului în declaraţia rostită asupra lui Satan în grădină. Domnul a zis: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” Această declaraţie, rostită în prezenţa primilor noştri părinţi, a fost o făgăduinţă pentru ei. În timp ce prezicea război între om şi Satana, aceasta mărturisea de asemenea că la sfârşit puterea marelui adversar avea să fie zdrobită… Adam şi tovarăşa lui de viaţă au fost asiguraţi că în ciuda păcatului lor mare, totuşi, nu erau la dispoziţia lui Satan. Fiul lui Dumnezeu S-a oferit să ispăşească, cu propria Sa viaţă, păcatul lor. O perioadă de probă avea să fie îngăduită pentru ei şi prin căinţă şi credinţă în Hristos, ei puteau deveni din nou copiii lui Dumnezeu. ³⁸
În clipa când omul a acceptat ispitele lui Satan şi a făcut chiar lucrurile pe care Dumnezeu îi spusese să nu le facă, Hristos, Fiul lui Dumnezeu a stat între vii şi morţi, zicând: „Să cadă asupra Mea pedeapsa. Voi sta în locul omului. El va mai avea o şansă.” ³⁹
Tot atât de repede cum a apărut păcatul, a venit şi un Mântuitor. Hristos ştia că trebuia să sufere şi, totuşi, acceptă să ia locul omului. Tot atât de repede cum a păcătuit Adam, Fiul lui Dumnezeu s-a oferit pe Sine ca garanţie pentru neamul omenesc, cu aceeaşi putere de a înfrunta condamnarea rostită asupra vinovatului, cu care a murit pe crucea de pe Calvar. ⁴⁰
Deşi tristeţea şi întunericul atârnau ca un văl al morţii peste viitor, totuşi, în făgăduinţa Mântuitorului, Luceafărul speranţei lumina întunecatul viitor. Evanghelia a fost predicată întâi lui Adam de către Hristos. Lui Adam şi Evei le-a părut rău şi s-au căit pentru vina lor. Ei au crezut în făgăduinţa preţioasă a lui Dumnezeu şi au fost salvaţi de la pierzare veşnică. 41