Crestinii se bucură de favoarea de a avea un Dumnezeu viu și lucrător, atotprezent, atotștiutor, gata să răspundă nevoilor lor și să reverse binecuvantări peste ei. Însă, Satan încearcă să îL prezinte pe Dumnezeu ca un suveran rigid, poruncitor, bucuros să pedepsească pe supusii Săi care au greșit, drept urmare, cei care nu cunosc adevăratul caracter al Lui Dumnezeu își pierd îndrăzneala de a mai veni înaintea Lui cu o inimă deschisă. Ei creează mijloace prin care pot ajunge la Dumnezeu, încercând să îl înduplece prin diferite forme. Lucrul acesta nu face decât să întristeze pe Tatăl nostru, să mărească distanța dintre noi și El și să ne înstrăineze atât de mult de Dumnezeu încât să considerăm încumetare faptul de a vorbi direct cu El.
„Pentru a întări încrederea noastră în Dumnezeu, Domnul Hristos ne învăță să ne adresăm cu un nume nou, un nume împletit cu relația cea mai dragă a inimii omenești. El ne acordă privilegiul de a-L numi pe Dumnezeul cel infinit Tatăl nostru. Acest nume este un semn al iubirii și încrederii noastre în El și o garanție a considerației Sale și a relației cu noi. Când ne adresăm lui Dumnezeu în acest fel, cerându-I o favoare sau o binecuvântare, numele de Tată este foarte plăcut în auzul lui Dumnezeu. Iar pentru ca noi să nu credem că este o încumetare să ne adresăm Lui cu acest nume, Domnul I-a repetat mereu și mereu. El dorește ca noi să ne familiarizăm cu apelativul „Tatăl nostru”. Rg 306.4
“Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea o piatră? Ori, dacă cere un pește, să-i dea un șarpe în loc de pește? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă voi, cari sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” Luca 11:11-13
“Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” 1 Ioan 5:14