„De altă parte știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu și anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28
Faptul că noi suntem chemaţi să trecem prin încercări, dovedeşte că Domnul Isus vede ceva preţios în noi, pe care El doreşte să-l dezvolte. Dacă El nu vedea în noi ceva bun prin care să poată să-şi proslăvească numele Său, El nu şi-ar fi petrecut timpul şlefuindu-ne. El nu modelează pietre nepreţioase în cuptorul Lui. El şlefuieşte numai piatra preţioasă. ¹²⁵
Dumnezeu nu conduce pe copiii Săi altfel de cum ei ar alege să f ie conduşi, dacă ar putea vedea sfârşitul de la început şi dacă ar putea înţelege măreţia scopului pe care au fost chemaţi să-l ducă la bun sfârşit, ca şi conlucrători cu El. ¹²⁶
Tot ceea ce ne face să fim nedumeriţi, în ceea ce priveşte providenţa lui Dumnezeu în lume va fi lămurit. Lucrurile greu de înţeles îşi vor găsi explicaţia. Taina îndurării se va desfăşura înaintea noastră. Acolo unde minţile noastre descopereau numai confuzie şi promisiuni neîmplinite, vom vedea cea mai perfectă şi mai minunată armonie. Vom şti că dragostea infinită a rânduit experienţele care păreau cele mai chinuitoare. ¹²⁷
Cel care este umplut cu Duhul lui Hristos, rămâne în Hristos. Nenorocirea care caută să-l lovească, cade asupra Mântuitorului, care-l înconjoară cu prezenţa Lui. Orice vine peste el, vine de la Hristos. El nu are nevoie să reziste în faţa răului, deoarece Hristos este apărătorul lui. Nimic nu-l poate atinge decât ceea ce este îngăduit de Domnul şi, toate lucrurile care sunt îngăduite, „lucrează împreună pentru binele acelora care iubesc pe Dumnezeu. ¹²⁸
Tatăl nostru cel Ceresc are o mie de căi de a se îngriji de noi, despre care noi nu ştim nimic. Acei care acceptă unicul principiu de a servi lui Dumnezeu mai presus de orice, vor găsi că nedumeririle dispar lăsând să se vadă o cărare curată înaintea picioarelor lor. ¹²⁹
Ca un copilaş, încrede-te în călăuzirea Lui care va păzi paşii prea iubiţilor Săi. 1 Samuel 2:9. ¹³⁰
În măsura în care noi încredinţăm Lui căile noastre, El va călăuzi paşii noştri. ¹³¹