„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu l-a cunoscut nici pe El.” 1 Ioan 3:1
În timp ce Ioan gândea La iubirea Domnului Hristos, el a fost determinat să exclame: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!„
Oamenii gândesc adesea că este un privilegiu acela de a vedea un personaj regal și mii de oameni parcurg distanțe mari numai pentru a vedea o astfel de persoană. Cu cât mai mare este privilegiul acesta de a fi fii și fiice ale Celui Prea Înalt. Ce privilegiu mai mare ne poate fi conferit, decât acela de a ni se permite intrarea în familia regală?
Dar pentru a deveni fii și fiice ale lui Dumnezeu, noi trebuie să ne despărțim de lume. „Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul, și… Eu vă voi fi Tată și voi îmi veți fi fii și fiice”… 2Corinteni 6:17-18
Înaintea noastră este un cer, o coroană a vieții, pe care trebuie să o câștigăm. Dar răsplata este dată numai celui biruitor. Cel care câștigă cerul trebuie să fie îmbrăcat cu haina neprihănirii. „Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.” 1Ioan 3:3. În caracterul Domnului Hristos nu a fost nimic discordant, de nici un fel. Și aceasta trebuie să fie și experiența noastră. Viața noastră trebuie să fie controlată de principiile care au controlat și viața Lui. (Ms. 28/1886)
Datorită sacrificiului desăvârșit adus pentru vinovăția neamului omenesc, aceia care cred în Hristos și care vin la El pot fi salvați de ruina veșnică.
Nimeni să nu fie atât de înșelat de către vrăjmaș, încât să gândească cumva că este un act de bunăvoință din partea omului, oricât ar fi el de talentat, de învățat sau onorat, de a primi pe Hristos. Fiecare ființă omenească trebuie să privească spre cer cu respect și recunoștință și să exclame plină de uimire: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!” (Yl. 27 septembrie 1894)