„Sa nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.” – Exod 20:7
Motivul pentru care se dă această poruncă este: să nu jurăm „nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; nici pe pământ, pentru că este așternutul picioarelor Lui; nici pe lerusalim, pentru că este Cetatea Marelui Împărat. Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru .” Toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Noi nu avem nimic care să nu fie primit de la El. Mai mult chiar, nu avem nimic care să nu fi fost cumpărat pentru noi cu sângele Domnului Hristos. (C.M.F./69).
Cuvinte fierbinți, pline de pasiune n-ar trebui să fie rostite vreodată, căci înaintea lui Dumnezeu şi a sfinților îngeri ele sunt ca nişte înjurături. (AH/439).
Această poruncă nu numai că opreşte jurămintele false şi blestemele obişnuite, dar ne opreşte să folosim Numele lui Dumnezeu într-un mod uşuratic sau neglijent, fără respect față de înspăimântătoarea lui însemnătate. Prin folosirea necugetată a Numelui lui Dumnezeu în vorbirea de rând, prin invocarea Lui în problemele neînsemnate şi prin deasa şi necugetata repetare a Numelui Său, noi îl dezonorăm. „Numele Lui este sfânt şi înfricoşat.” (Ps. 111,9). Toți trebuie să cugete asupra maiestăți Sale, a curăţiei şi sfinţeniei Sale, pentru ca inima să fie mişcată de simțământul caracterului Său proslăvit, iar Numele Său sfânt să fie rostit cu respect şi solemnitate. (1 FB/315-316).
Nu oamenii sunt aceia pe care să-i înălțăm şi cărora să ne închinăm ci Dumnezeu, singurul Dumnezeu viu şi adevărat, căruia I se cuvin închinarea şi respectul nostru. Conform învățăturilor Sfintelor Scripturi, este o dezonorare a lui Dumnezeu atunci când ne adresam slujitorilor altarului cu „reverend”. Nici un muritor nu are dreptul să ataşeze acest cuvânt numelui său sau numelui oricărei alte fiinte omeneşti. El aparține numai lui Dumnezeu, pentru a-L deosebi de orice altă fiinţa omenească. „Numele
Lui este sfint şi înfricoşat.” (Ps.111,9). Noi dezonoram pe Dumnezeu atunci când folosim acest cuvânt acolo unde nu trebuie folosit…. Tatăl şi Fiul numai Ei trebuie să fie înălțați. (YI/7 iulie (1898).