„Adu-ți aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești.” – Exod 20:8
Dumnezeu a spus: ,,Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău”. El a aşezat sfinţenia Sa asupra acestei zile, a binecuvântat-o şi a sfinţit-o ca zi de odihnă… Este singura poruncă din tot Decalogul care ne spune cine este Dumnezeu. Ea face deosebirea între Dumnezeu şi orice alt zeu. Ea spune că Dumnezeu este acela care a făcut cerul şi pământul; Dumnezeu a făcut copacii şi florile şi a creat pe om; Acesta este Dumnezeul pe care trebuie să-L păstrezi înaintea copiilor tăi şi nu trebuie decât să arăți spre flori şi să le spui că El, Dumnezeu, le-a făcut pe acestea şi că El S-a odihnit în ziua a şaptea de tot lucrul Său… Ziua a şaptea este un monument de aducere aminte a lui Dumnezeu. (Ms.20/1894).
Arătând spre Dumnezeu-Creatorul cerurilor şi al pământului – aceasta deosebeşte pe adevăratul Dumnezeu de toţi ceilalţi dumnezei falşi. Toţi cei care ţin ziua a şaptea arată prin acest act că sunt adoratori ai lui Dumnezeu. În acest fel, Sabatul este semnul ascultării, de Dumnezeu, atâta vreme cât va exista cineva pe pământ care să-l slujească…
Dumnezeu a dat oamenilor şase zile în care să lucreze şi cere ca lucrările lor să fie făcute în şase zile lucrătoare. Actele de milă şi absolută necesitate sunt îngăduite în ziua Sabatului, bolnavii şi cei în suferinţă trebuie să fie întotdeauna îngrijiții; dar lucrul care nu este necesar trebuie să fie cu strictețe evitat… Porunca cuprinde tot ceea ce se află înăuntrul porţilor casei noastre. Cei care locuiesc în familie trebuie să lase la o parte preocupările lor vremelnice în timpul orelor sacre. Toţi trebuie să se unească în a onora pe Dumnezeu printr-o slujire de bunăvoie în ziua Sa cea sfântă. (1 FB/316).
Atâta vreme cât cerul şi pământul există, Sabatul va fi şi mai departe un semn al puterii Creatorului. Şi atunci, când Edenul va înflori din nou pe pământ, ziua sfântă de odihnă a lui Dumnezeu va fi onorată de toţi cei care sunt sub soare. „În fiecare Sabat”, locuitorii pământului nou, slăvit, vor veni „să se închine înaintea Mea – zice Domnul.” (Mat. 5,18; Is. 66,23; H.L.L./270).