Starea noastră neajutorată în păcat

„Mă veţi căuta și Mă veţi găsi; dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră; Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.” Ieremia 29:13, 14

Prin păcat, noi am fost despărţiţi de Dumnezeu. Sufletele noastre sunt neputincioase… Simţul păcatului a otrăvit izvoarele vieţii. 88

Prin natura noastră suntem înstrăinaţi de Dumnezeu. Duhul Sfânt descrie starea noastră astfel: „Morţi în greşeli şi în păcate”, „tot capul e bolnav şi toată inima suferă de moarte”, „nimic nu-i sănătos.” Noi suntem prinşi în cursa lui Satana; „de care au fost prinşi ca să-i facă voia ” Efeseni 2:1; Isaia 1:5, 6; 2 Timotei 2:26. Dumnezeu doreşte ca să ne vindece, să ne pună în libertate. Dar pentru că acesta pretinde o transformare completă, o reînnoire a întregii noastre naturi, noi trebuie să ne predăm în totul Lui.

Lupta împotriva eului este cea mai mare luptă care s-a dat vreodată. Predarea eului, supunându-l în totul voinţei lui Dumnezeu, cere luptă; dar înainte de a fi schimbat în neprihănire, sufletul trebuie supus lui Dumnezeu. ⁸⁹

Mulţi îşi dau seama de neajutorarea lor; ei tânjesc după acea viaţă spirituală, care să-i conducă în armonie cu Dumnezeu şi se străduiesc s-o obţină. Dar în zadar… acei luptători descurajaţi să privească sus… Când păcatul se luptă pentru stăpânire… priviţi spre Mântuitorul. Harul Lui e suficient pentru a supune păcatul. Lasă ca inima ta recunoscătoare care bâjbâie cu nesiguranţă să se întoarcă la El. Nu-ţi pierde speranţa. Puterea Lui va ajuta slăbiciunii tale. Dă-I mâna şi lasă-L să te călăuzească. ⁹⁰

El îl va elibera pe cel robit care este ţinut în această stare de slăbiciune, nenorocire şi de lanţurile păcatului…

Totdeauna El este aproape. Prezenţa Lui iubitoare te înconjoară. Caută-L ca pe Acela care doreşte să fie găsit de tine. ⁹¹

Făgăduinţa lui Dumnezeu este: „Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră.” ⁹²