Articole
Starea omului în timpul morţii
„Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri, dar cei morţi nu știu nimic și nu mai au nici o răsplată, fiindcă și pomenirea li se uită. Şi dragostea lor și ura lor și pizma lor, de mulţi ani au pierit și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.” Eclesiastul 9:5, 6
Teoria nemuririi sufletului a fost una din acele doctrine false pe care Roma, împrumutându-le de la păgâni, le-a introdus în religia creştină. Martin Luther le-a numit cu termenul de „fabule monstruoase care fac parte din gunoiul de decrete papale ale Romei.” Comentând cuvintele lui Solomon din Eclesiastul, care spun că cel mort nu mai ştie nimic, Reformatorul zice: „… Solomon a judecat că morţii sunt adormiţi şi nu mai simt nimic. Pentru că morţii stau acolo necunoscând nici zilele, nici anii, dar când sunt treziţi li se va părea că au dormit doar o clipă. ⁴¹
Martirul Tyndale, referindu-se la starea morţilor, a declarat: „Mărturisesc deschis că eu nu sunt convins că ei sunt deja în starea deplină în care e Hristos sau în care sunt îngerii aleşi ai lui Dumnezeu. Acesta nu e un punct al credinţei mele; pentru că dacă ar fi aşa, eu nu văd decât că predicarea învierii trupului ar fi un lucru în zadar. ⁴²
În deacord cu credinţa populară, mântuiţii din cer ştiu tot ce se petrece pe pământ şi în mod deosebit ştiu tot ce se petrece cu vieţile prietenilor lor pe care i-au lăsat în urmă. Dar cum ar putea fi pentru cei morţi, un izvor de fericire, să ştie necazurile celor vii, să-i vadă îndurând toate tristeţile şi dezamăgirile şi chinul vieţii? Şi cât de neînchipuit de revoltătoare este credinţa că, curând după ce suflarea de viaţă părăseşte trupul, sufletul celui nepocăit este încredinţat flăcărilor iadului! La ce chinuri groaznice trebuie să fie supuşi acei care văd pe prietenii lor intrând în mormânt nepregătiţi şi păşind într-o veşnicie de durere şi păcat? ⁴³
Hristos înfăţişează moartea copiilor Săi credincioşi, ca un somn. Viaţa lor e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi până ce ultima trâmbiţă va suna, acei care mor, vor dormi în El. ⁴⁴