Timpul se încheie

„Răscumpăraţi vremea căci zilele sunt rele.” Efeseni 5:16

În dimineaţa zilei de 23 octombrie 1879, cam pe la ora două, Duhul Domnului a venit peste mine şi am văzut scenele din timpul judecăţii care se apropie. Marea zi a executării judecăţii lui Dumnezeu, părea că a venit. Zece mii de ori zece mii au fost adunaţi înaintea unui tron mare pe care sta o persoană de o înfăţişare maiestuoasă. Câteva cărţi erau înaintea Lui şi pe coperţile fiecăreia era scris cu litere de aur, care păreau flăcările arzătoare ale unui foc: „Marea Carte a Cerului.” Una din aceste cărţi, conţinând numele acelora care pretind a crede adevărul, a fost deschisă. În timp ce aceste persoane erau numite, una câte una, iar faptele lor bune menţionate, înfăţişarea lor strălucea de o bucurie sfântă.

O altă carte a fost deschisă, în care erau înregistrate păcatele acelora care mărturisesc adevărul. Sub păcatul general al egoismului, erau scrise alte păcate. În timp ce Cel Sfânt de pe tron răsfoia rar paginile Marii Cărţi, iar ochii Săi se opreau o clipă asupra indivizilor, privirea Lui părea că arde în sufletele lor şi în acelaşi moment fiecare cuvânt şi faptă a vieţii lor trecea pe dinaintea minţii lor atât de clar ca şi cum ar fi fost notate înaintea privirii lor cu litere de foc.

O clasă era notată ca fiind povară pentru pământ… Această clasă şi-a făcut din eul lor scopul suprem lucrând numai pentru interesele egoiste.

Apoi s-a pus întrebarea: „De ce nu v-aţi spălat veşmintele caracterului şi nu vi le-aţi albit în sângele Mielului? N-aţi vrut să fiţi părtaşi cu El la suferinţele Sale şi nu puteţi fi acum părtaşi ai slavei Sale.” Apoi cartea a fost închisă, iar mantaua a căzut de pe Cel ce sta pe tron, descoperind slava înspăimântătoare a Fiului lui Dumnezeu.

Apoi scena a trecut, şi m-am trezit încă pe pământ, nespus de bucuroasă că ziua lui Dumnezeu n-a venit încă şi că acea preţioasă perioadă de probă în care să ne pregătim pentru veşnicie ne este încă asigurată. ⁷⁴