„Și după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut, pentru toți cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veșnice.” (Evrei 5:9)
Ca Fiu al lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru a luat asupra Sa adevărata natură a ființei omenești. Noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Pentru a ști cum să ne comportăm în mod precaut, noi trebuie să urmăm exemplul Lui. Timp de treizeci de ani, El a trăit viața unui om desăvârșit, îndeplinind cel mai înalt standard al desăvârșirii. (Letter 69, 1897)
Lucrarea noastră este aceea de a ne strădui să atingem, în sfera noastră de acțiune, desăvârșirea pe care Hristos, în viața Sa pământească, a atins-o în fiecare fază a caracterului. (Lucrarea medicală, p. 253)
Pentru a merge înainte fără a ne poticni, trebuie să avem asigurarea că o mână atotputernică ne va ține sus și că o milă infinită ne va fi arătată dacă vom cădea. Numai Dumnezeu poate auzi întotdeauna strigătele noastre după ajutor.
Cât de solemn este să ne gândim că, dacă înlăturăm un singur mecanism de protecție al conștiinței, dacă nu aducem la îndeplinire o singură hotărâre bună, dacă ne formăm un singur obicei rău, rezultatul poate fi nu numai propria noastră ruină, ci și ruina acelora care și-au pus încrederea în noi. Singura noastră siguranță este să mergem încotro ne poartă pașii Stăpânului, să ne încredem în ce privește protecția în El, care a zis: „Urmați-Mă!” Rugăciunea noastră permanentă ar trebui să fie: „Umbletele mele să rămână pe cărările Tale, Doamne, pentru ca pașii mei să nu alunece” (Psalmii 17:5, KJV). (Signs of the Times, 28 iulie 1891)
Fiecare capacitate cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie să fie cultivată până la cel mai înalt grad de desăvârșire, ca să putem fi în stare să facem cel mai mult bine de care suntem capabili. Pentru a curăți și cultiva caracterele noastre, avem nevoie de harul lui Hristos, care ne va ajuta să ne vedem și să ne cercetăm deficiențele și să îmbunătățim ceea ce este bun în caracterele noastre. (Pacific Health Journal, aprilie 1890)
Fiul lui Dumnezeu a fost fără greșeală. Noi trebuie să ne punem ca țintă această desăvârșire și să biruim așa cum a biruit El, dacă vrem să avem un loc la dreapta Lui. (Mărturii, vol. 3, p. 336)