„Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu ţes.” – Matei 6:28
Ştiinţele naturii constituie depozitul lui Dumnezeu, din care fiecare elev din şcoala lui Hristos poate să scoată învățătură. Căile lui Dumnezeu în filozofia naturală şi tainele legate de modul de procedare a Lui cu omul sunt o comoară din care toţi putem lua. (Ms. 95/1898).
Florile câmpului, varietatea lor infinită servesc totdeauna la încântarea fiilor oamenilor. Dumnezeu în persoană hrăneşte fiecare rădăcină, astfel încât ea să exprime iubirea Sa faţă de toţi aceia care vor fi mişcaţi şi cuceriţi de lucrarea mâinilor Sale. Nu avem nevoie de etalare artificială. lubirea lui Dumnezeu este reprezentată de frumoasele lucruri ale creaţiunii Sale. (Scris. 84/1900).
Domnul Hristos a dorit să abată atenţia ucenicilor Săi de la artificial la natural. ,,Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?” (Mat. 6,30). De ce oare Tatăl nostru Cel din ceruri n-a acoperit pământul cu un covor maro sau gri? El a ales culoarea cea mai odihnitoare, cea mai acceptabilă pentru simţuri. Cât de mult bucură ea inima şi reînviorează spiritul obosit atunci când priveşte asupra pământului îmbrăcat în haina lui de un verde viu! Fără acest acoperământ aerul ar fi plin de praf, iar pământul ar apărea ca un deşert. Fiecare fir de iarbă, fiecare mugur ce se deschide şi fiecare floare ce înfloreşte este un semn al iubirii lui Dumnezeu şi ne va învăţa lecţia credinţei şi a încrederii în El. Domnul Hristos atrage atenția la frumuseţea lor naturală şi ne asigură că cea mai extraordinară îmbrăcăminte a celui mai mare împărat, care a ţinut cândva un sceptru pământesc în mâini, nu se poate compara, nu se poate asemăna, cu cea purtată de cea mai umilă floare. Voi, care suspinaţi după o splendoare artificială, pe care numai bogăția o poate avea, după picturile cele costisitoare, îmbrăcăminte, ascultați vocea divinului Învățător. El vă îndreaptă, vă atrage atenția asupra florilor de pe câmp, modelul cel mai simplu, dar care nu poate totuşi să fie egalat de îndemânarea omenească. (R.H./27 oct. 1885).