„Le-am dat și Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine și ei, pentru ca să știe că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc.” Ezechiel 20:12
După cum Sabatul a fost un semn care deosebea pe Israel când a ieşit din Egipt ca să intre în Canaan, tot astfel este el şi acum, semnul care deosebeşte pe poporul lui Dumnezeu când iese din lume şi intră în odihna cerească. ¹¹⁵
Respectarea Sabatului este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a păstra cunoaşterea de El şi pentru a deosebi pe supuşii Săi loiali de călcătorii Legii Sale. ¹¹⁶
Acesta [Sabatul] aparţine lui Hristos… Deorece El a făcut toate lucrurile, El a făcut şi Sabatul. El l-a pus la o parte ca un semn de aducere aminte a Creaţiunii. Sabatul arată spre El, dovedindu-L că este Creator şi Sfinţitor. El declară că Acela care a creat toate lucrurile, în cer şi pe pământ, şi prin care sunt ţinute toate lucrurile, este conducătorul Bisericii, şi că prin puterea Lui noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Deoarece vorbind către Israel, El a zis: „Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc”, „îi fac sfinţi” (Ezechiel 20:12), prin urmare, Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinţi. El este dat tuturor acelora pe care îi sfinţeşte Hristos. Ca semn al puterii Sale sfinţitoare, Sabatul este dat tuturor acelora care prin Hristos devin o parte a Israelului lui Dumnezeu…
Pentru toţi acei care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare şi mântuitoare a lui Hristos, el va fi o desfătare. Văzând pe Hristos în Sabat, ei se desfată în El. Sabatul îi îndrumă către lucrările creaţiunii ca o dovadă a marii Lui puteri de a mântui. În timp ce ne atrage atenţia către pacea Edenului care a fost pierdută, el ne vorbeşte despre pacea restabilită prin Mântuitorul. Fiecare lucru din natură, repetă chemarea Lui: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă” Matei 11:28. ¹¹⁷
Sabatul este brăţara de aur care uneşte pe Dumnezeu cu poporul Său. ¹¹⁸